Martorii patimilor

Cand am fost la bunica de sarbatori, am aruncat un ochi si-n bibiloteca, asa cum fac de fiecare data cand ajung la tara. Mi-e drag sa privesc cartile frumos aranjate pe rafturi, sa le rasfoiesc, sa mai citesc cate un paragraf, in timp ce mirosul lor imi inunda narile. Imi aduce aminte de vremurile frumoase ale copilariei.

De data asta am plecat cu un brat de carti. Pe majoritatea le-am citit cand eram mai mica, dar acum m-a lovit dorul de ele, asa ca le-am facut buletin de Bucuresti. 😛 Printre ele si Martorii patimilor a lui Papini. Scena rastignirii lui Iisus de pe coperta m-a facut sa o ignor multi ani, crezand ca este o carte mult prea religioasa pentru gustul meu. Dar de data asta, nu am mai ocolit-o.

Cartea a fost publicata pentru prima data in Italia in anul 1937 (conform Wikipedia italiana)  sub titlul „I testimoni della passione – sette legende evangeliche”, fiind tradusa la noi in 1941. E o carte subtirica, ce se citeste foarte usor, deci in mai putin de 2 ore ai si terminat-o (daca nu ai factori perturbatori cum am avut eu).

Bazandu-se pe adevarul biblic, Papini construieste in jurul acestuia 7 povestiri concentrate pe faptele si trairile martorilor reali sau imaginari ai patimilor lui Iisus, descriind felul in care acestia au fost afectati de intalnirea cu Fiul lui Dumnezeu. Intr-o ordine care mie mi s-a parut a fi cronologica, aflam prin ce siretlicuri il convinge diavolul pe Iuda Iscarioteanul sa-l vanda pe Mantuitor pe 30 de arginti („Ispitirea lui Iuda”); apoi citim despre Barabba, criminalul care a fost crutat de Pilat („Fiul Tatalui”); in a treia povestire gasim episodul cu taierea urechii lui Malco de catre apostolul Petru in momentul in care Iisus este capturat in Gradina Ghetsimani („Urechea lui Malco”); citim apoi in cea de-a patra legenda despre Simon din Cirene, cel care a carat crucea pe Golgota in locul Mantuitorului („Cirenianul”); in „Razbunarea lui Caiafa” suntem martori la momentul in care acesta, intr-un acces de grandomanie, recunoaste cat de mandru e ca el, un simplu om, a omorat un Dumnezeu; „Nebunia lui Pilat” ne arata un om obsedat sa descopere ce inseamna adevarul si chinuit de vina de a fi macelarit iudeii; iar in cea de-a saptea si ultima povestire, facem cunostinta cu doua personaje inventate de Papini: Papa Celestin VI si rabinul Sabbatai ben Shalom („Legenda marelui rabin”).

Contrar asteptarilor mele, mi-a placut cartea. Chiar mult, as spune. Si asta pentru ca Papini are o scriitura foarte vizuala, plina de imagini care ti se perinda prin fata ochilor ca un film. Ofera multe amanunte, dar nu exagerat, astfel incat nu ti se apleaca pofta de citit sub greutatea lor. Accentul este pus nu pe actiune (pe care o cunoastem prea bine de la orele de religie din scoala), ci pe personaje. Ele sunt cele importante, trairile lor, zbuciumul launtric, atat de bine si detaliat descris de autor. Exact ceea ce-i trebuie unei carti sa ma cucereasca. Bine, mi-as fi dorit ca autorul sa nu fie atat de sarcastic, cinic si chiar pesimist as spune, si sa crute macar unul dintre cele 7 personaje (chit ca al saptelea nu moare fizic, poate doar sufleteste). Prea le-a pedepsit si le-a osandit la tragice sfarsituri. Macar unul sa fi invatat din greselile sale si sa aleaga calea cea dreapta. Tocmai de asta nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva faptul ca sunt 7 legende e o trimitere indirecta la cele 7 pacate capitale?

In concluzie, ma bucur tare mult ca de data asta nu am mai ocolit „Martorii patimilor”, iar cei interesati si-o pot comanda de pe librarie online fara nicio ezitare.