Încă una… şi mă duc?!

Am început bine anul! Şi când spun chestia asta, nu încercaţi să vă imaginaţi o Mărgea ţopăind de bucurie prin casă cu un zâmbet de la o ureche la alta, că vaaaai ce minune minunată a dat peste ea! Nu e cazul, vă asigur! Era doar o ironie!!!

Dacă în ianuarie m-a cocoşat o criză de rinichi, acum mă biciuie o răceala zdravănă! Nu foarte zdravănă, ci mai degrabă una moderată, pentru că ştiu sigur, din proprie experienţă, că aş fi putut face mai mult de atât dacă m-aş fi străduit un pic! Am zăcut la pat doar 2 zile şi cunoscându-mi bine dosarul medical, hă-hăăăă, asta e o nimica toată! Sunt în stare de mult mai mult! Pe cuvânt de cercetaş care am fost! De zăcut sub plapumă, cu dureri de cap, muci şi toată gama şi boscorodind tot frigul luat din plin în ultimele săptămâni am scăpat, dar tot nu mi-e bine!

Acu’ dacă nu vă este cu supărare, puteţi să-mi recomandaţi şi mie nişte cevauri pentru întărirea/creşterea imunităţii? De preferabil chestii care chiar funcţionează! Nu de alta, dar mi-a cam ajuns să-mi fiu propriul cobai!

13 gânduri despre „Încă una… şi mă duc?!

  1. Eu cu raceala n-am avut probleme niciodata insa de pe la 25-26 de ani mereu am cate o problema de sanatate neidentificata. Tot timpul (aproape) am cate ceva: ma doare burta/stomacul, ametesc, am o stare de agitatie, ma doare in piept (oasele, nu e cu inima sau plamani), ma doare o mana, un picior, am senzatia ca ma inec, ca nu pot sa inghit etc. Cele mai frecvente sunt insa durerile abdominale foarte variate. M-am saturat efectiv sa fiu eu aia pe care o doare cate ceva si nu reusesc sa accept ideea ca poate asa e organismul meu de-acum incolo. Plus ca ma simt prost fata de toata lumea si incerc sa mai ascund durerile, sa nu mai stie toata lumea ca sunt ca o batranica la ce aproape 28 de ani ai mei. Iti urez muuuuulta sanatate!

    Apreciază

    1. Multumesc Mihaela, chiar am nevoie de sanatate. Si eu sunt la fel ca tine, mereu ma doare cate ceva, cu diferenta ca eu stiu cauza durerilor. Bunica mereu imi zice ca sunt mai bolnava ca ea, si cateodata chiar imi vine sa-i dau dreptate. Adevarul este ca am inceput sa ma obisnuiesc cu starea de rau, sa o accept cumva, ca de tratat complet nu am cum.

      Apreciază

      1. Asa m-a sfatuit si pe mine o colega (care are si ea probleme de sanatate de mult timp): sa accept faptul ca asta este si sa ma obisnuiesc cu starea de rau. Cu cat refuz si caut explicatii si ma supar cu atat e mai rau. in teorie inteleg ce-mi spune, mai greu sa pun si in practica.

        Apreciază

        1. Mai am si eu perioade cand ma apuca nervii si ma simt nedreptatita, mai ales ca nu beau alcool si nici cafea, nu fumez, nu mananc porcarii si uite ca sanatate tot nu am! Sincera sa fiu mi-a trecut prin cap si teoria aia a chinezilor cum ca daca chi-ul (fluxul de energie al corpului) este afectat de sentimente negative, asta duce la boala in organism. Asta ca sa vezi cat eram de eterminata sa gasesc cauzele profunde ale bolilor mele! :))

          Apreciază

    1. Ohhh daaa, stiu cat doare Moldaminul! Am facut 3 ani si de atunci am ramas cu teama de injectii! Numai ca Moldaminul nu e pentru intarirea imunitatii, ci pentru tratarea infectiilor cu streptococi.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.