Pentru că de cele mai multe ori ce e pierdut, pierdut rămâne, nici primul meu buletin de bucureşteancă şi femeie măritată nu şi-a mai găsit calea către casă. Între noi fie vorba, cred că era cam prostuţ şi zăpăcit din fire, că doar s-a pierdut prin zonă, nu la dracu’-n praştie! Şi tocmai de Ziua Naţională, ca să nu uit să-i comemorez dispariţia în fiecare an!
Se zice că pentru orice există înlocuitor pe lumea asta. La fel a fost şi pentru Buletinul the first, cel mai super-extra-ultra-mega-califragilistic din câte am avut în viaţa mea (să tot fi fost vreo 5), pentru că era buletin de capitală, măăăăă! Acum când mă gândesc ce faţă de ghionoaie virusată aveam impregnată pe plasticul lui, zic merci că nu mai trebuie să defilez cu el! Dar mai ales, sunt super bucuroasă că azi l-am adus de la maternitate (adică secţia de poliţie nr. 19) pe bebelul cel nou, Buletinul the second! Yeeey, mi-am regăsit identitatea în faţa legii şi a statului român! Şi ce gagică faină par în poza asta! Părul e aranjat perfect, nu mi se văd pe nas urmele de la ochelari, machiajul dă bine, doar gulerul cămăşii albastre e puţin strâmb, dar nu-i bai, o să zic că mă dau originală!
Al Meu Ca Bradul m-a avertizat deja că dacă-l mai pierd şi pe ăsta, ciuciu altul! Şi ce, chiar vrea să-l cred? 😛
Şiraguri de gânduri 