6 comentarii

Ganduri de 1 Decembrie 2011: România pe care o port cu mine

Familia, cei doi căţei şi târla de mâţe de acasă. Vinul de Drăgăşani. Dealul Viilor. Oltul din zare. Cireşul din vie, în care-mi leg mărţişorul în fiecare primăvară. Strugurii de pe bolta din curte. Părul bătrân în care se caţără prefăcutul de Pufi şi apoi miorlaie disperat să-l dai jos. Mirosul tufelor de busuioc şi cimbru, gustul inconfundabil al roşiilor din grădina mamei. Grătarele lui tati şi mesele luate afară, vara în curte. Cerul meu şi al mamei, de la acoperişul din stânga şi până la gardul dn dreapta, privit de pe băncuţele făcute de tati.

Muzica, jocurile şi costumele populare. Tradiţiile de sărbători. Dragobetele. Mărţişorul. Vasele de pământ, lingurile de lemn şi ştergarele.

Mamaie cu toate poveştile ei de viaţă trăită în sărăcia de după război, cu poveştile „de-aiurea” spuse la ceas de seară, cu prăjitura de mălai, pâinea pe vatră, lipiile în tigaie, gogoşile grăsane şi chisăliţa de prune. Şi colacii cu colivă. Mămăliga cu lapte. Turta oltenească. Mărgelele şi velinţele lucrate cu migală la lumina lămpii cu gaz. Tataie cu rindeaua în mână, veşnic dichisind ceva. Atelierul lui cu unelte perfect ordonate, în care nu aveam voie să intrăm, dar nu ascultam niciodată. Scăunelele şi măsuţa rotundă de lemn. Livada de meri de peste drum de gospodăria bunicilor, pe unde plimbam curcile şi Şasa clipocind vesel în spatele casei, unde duceam gâştele şi le pierdeam mereu. Laptele de la căpriţele pentru care ne zgâriam teribil culegând frunze de salcâm.

Doamna Stoica, educatoarea de la grădiniţă, cu nelipsitul ei acordeon. Prima zi de scoală, mândră de uniforma albastră. Nopţile albe citind cărţile de la biblioteca orăşenească. Serbările şcolare. Dansurile populare de sâmbăta dimineaţa de la Clubul Copiilor. Orele de creaţie literară de vinerea, după şcoală şi cele petrecute în camera obscură, învăţând să developăm fotografii de la doamna aceea tunsă scurt, al cărei nume nu mi-l mai amintesc. Doamna dirigintă Fîrtat şi olimpiadele la română. Excursiile cu clasa. Taberele la Năvodari. Domnul Popa şi concursurile cercetaşilor.

Cea mai bună prietenă, nopţile la discotecă şi partidele de râs nebun de după. Prima iubire, primul sărut, primul „te iubesc”. Şi inevitabil prima dezamăgire. Nu şi ultima! Noaptea de revelion cu „Da, vreau”. Ziua de iulie cu „Da” de la primărie. Lacrimile mamei văzându-mă mireasă.

Asta e România pe care o voi purta cu mine pretutindeni, în suflet. E parte nelipsită din mine. Sunt româncă, nu mi-a fost niciodată ruşine să o zic, pentru că nu-mi reneg originile, nu-mi uit rădăcinile. Sunt româncă, cu tot ceea ce înseamnă asta: şi bune, şi rele, şi bucurii, şi suferinţe, şi râs, şi plâns. În plus, cred că fiecare om în parte trebuie judecat după caracter şi ceea ce face, nu după rasă, religie, orientare sexuală, etnie sau naţionalitate. M-am născut pe acest pământ, nu consider asta nici binecuvântare, nici pedeapsă, nici motiv de mândrie, dar nici de ruşine! E pur şi simplu un fapt, la fel cum mi-a fost dat să am ochii căprui. Oricât aş vrea eu să schimb culoarea lor, mascându-i cu lentile colorate, ei tot căprui vor fi. Oricât de italian, spaniol, suedez, american ai vrea tu românule să te dai, tot român rămâi, pentru că aşa a fost să fie, pentru că e parte din tine, fie că vrei, fie că nu, fie că accepţi sau negi. Ceea ce suntem acum se datorează şi locului unde ne-am născut şi crescut. Aşa că nu văd de ce trebuie să ne minţim şi să ne renegăm o parte din noi, de ce să luptăm cu asta. Iar pământul unde te-ai născut trebuie respectat, pentru că astfel te respecţi pe tine însuţi de fapt.

Aşadar, la mulţi ani românule, oriunde te-ai afla!

La multi ani Romania!

 CITATUL ZILEI:

„Sunt român şi ca român mă socot buricul pamantului. Că dacă n-aş fi român, n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german, adică nu pot extrapola substanţa spiritului meu la alt neam. Sunt român prin vocaţie, că altfel nu pot sa ies. Tot ceea ce gândesc devine românesc.”

Petre Tutea

Anunțuri

6 comments on “Ganduri de 1 Decembrie 2011: România pe care o port cu mine

  1. Ascundeai asa ganduri frumoase de noi ! M-ai emotionat tizule! Te pupic:*

    Apreciat de 1 persoană

  2. Frumos de tot. M-ai dat gata cu articolul asta.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Foarte frumoasă România ta… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: