Propriu şi personal

2011, treci în bancă! Nota 7!

La fiecare sfârşit de an, îţi răscoleşti toate amintirile sperând să găseşti un motiv suficient de bun pentru a te convinge că nu ai irosit aiurea 12 luni din viaţă. Ai nevoie să ştii că tot timpul ăsta nu s-a dus pe apa sâmbetei, ci l-ai utilizat în folosul tău, învăţând, experimentând, trăind.  Stau şi mă gândesc la 2011 şi nu-mi vine în minte nicio fază memorabilă. Nu este o mare pată neagră, dar nici nu străluceşte de realizări. A fost ceva de genul treacă-meargă, ca să fie. Îi fac acum retrospectiva doar pentru că mi-e mie de folos să rememorez toate câte au fost, să trag nişte concluzii şi, cum am spus la începutul postării, să mă conving că nu a fost totuşi un an atât de prost. Aşadar, în 2011:

mi-am întărit convingerea că drumul pe care am pornit în 2010 este unul potrivit pentru mine din punct de vedere profesional, dar şi personal

-în februarie am schimbat casa, mutându-ne 5 etaje mai sus, tot urcând şi coborând bagaje, ca-n filmele mute

-am avut parte de o zi de naştere mai mult decât frumoasă, cum nu se mai întâmplase de ani de zile, cu o petrecere haioasă ziua şi un concert minunat seara

-am reuşit să-mi respect şi anul ăsta tradiţia de primăvară şi am mers la cules de cocorăi şi viorele (cam târziu ce-i drept, că se cam trecuseră florile, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu?)

-mi-am făcut încă un blog, unul fotografic de data asta, unde postez din când în când fotografii făcute de mine cu-n aparat neprofesional deocamdată. Vă invit pe margeluta-s-eyes.blogspot.com pentru a vă da cu părerea! 😉

-am vizitat Muzeul Armatei, că tot e aici, lângă mine, la 2 paşi

-am fost pentru prima dată în viaţa mea la Noaptea Muzeelor şi am rămas încântată

-am avut nişte sărbători pascale minunate, alături de familie şi am fost atât de bucuroasă încât m-am lăsat convinsă de Al Meu Ca Bradul să încerc coborârea în rapel. Dar mi-a plăcut la nebunie şi abia aştept să repet experienţa! 😀

-în iunie am început un parteneriat cu librăria online libris.ro

-am împlinit 1 an de casnicie şi cu această ocazie l-am primit cadou de la Al Meu Ca Bradul pe Nicu Pixelu

-cum puteam sărbători Anul Voluntariatului (cum a fost denumit 2011) altfel decât prin… voluntariat? Drept urmare am participat la doborârea unui record mondial şi sunt tare mândră de asta! 😛

am devenit co-proprietara unei bucăţi de cer pe care să număr stelele împreună cu mama, în nopţile calde de vară

-am participat pentru prima dată în viaţa mea la simularea unui accident aviatic şi l-am văzut pe Spiderman

-am înfiinţat 2 noi rubrici pe blog: Tocăniţă internautică, unde vă împărtăşesc toate chestiile interesante pe care le găsesc în perindările mele pe net şi Mărgeluţa şi Piatra Filosofală, unde mă întreb şi vă întreb, expunându-vă marile mele dileme existenţiale. Sper să vă încânte aceste 2 noi categorii!

-am asistat pentru prima dată la Parada Militară de 1 Decembrie şi mi-am pierdut buletinul tot în aceeaşi zi

-am reîntâlnit-o pe tiza mea, Cris-Mary şi am făcut schimb de cadouri (şi ce lucruri frumoase mi-a dăruit!), iar de la Monica am primit o felicitare tare simpatică făcută cu mânuţele ei. Sunteţi minunate fetelor!

-am avut parte de cel mai frumos Crăciun din ultimii ani, cu brăduţ împodobit, cadouri multe, masă îmbelşugată şi cei dragi alături

-am văzut aproape 130 de filme, din care maxim 3-4 m-au impresionat. Restul, apă de ploaie, filme de duzină, deşi s-a făcut mare vâlvă în jurul lor!

Astea au fost părţile bune, cu care aş vrea să rămân după trecerea anului ăstuia şi pe care prefer să mi le amintesc, dar nu pot nega faptul că în 2011 am fost mai tot timpul bolnavă, mi s-au agravat vechile afecţiuni, mi-am pierdut prieteni, m-au dezamăgit persoane şi situaţii, iar majoritatea planurilor mele au eşuat lamentabil (mai ales când şi-au băgat coada anumiţi „binevoitori”, din răutate şi invidie). Anul ăsta a fost tot doar un stres, alergătura, lipsă de timp şi griji. Sper ca nou-născutul 2012 să nu fie o clonă a răposatului 2011!

Anul vostru cum a fost? Ce nota i-aţi da?

Reclame
Din gura altora, Povestioara de vineri

Cine ridică primul piatra?

Sper să vă placă ultima povestioară cu tâlc a anului 2011! LA MULŢI ANI tuturor si un nou an mai înţelept!

Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, brutarului i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi ?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia.

N-au trecut nici două ceasuri şi ţăranul a fost adus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat:

– Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înşeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.

– Să-mi fie iertat – zise ţăranul – dar sunt nevinovat.

– Cum îndrăzneşti să minţi ? – sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideţi pe acest şarlatan, care a încercat să mă păcălească!

– Aşa este, omule ? – spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău ?

– Al meu este, însă, vedeţi dumneavoastă, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am ?

Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înşela oamenii, dar mai dorea şi să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.

Cel ce vrea să înşele, singur se înşală! Chiar dacă nu vede nici un om greşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul, iar atunci când îl mai descoperă şi oamenii, ruşinea este cu atât mai mare!

Propriu şi personal

Să nu laşi pentru la anul ce poţi face azi

În 2009, înainte de Revelion, în timp ce ne făceam cumpărăturile în Kauflandul din Râmnicu Vâlcea, ne-a venit ideea genială de a lua şi un puzzle, cu gândul că suntem ditamai gaşca, îl facem repede şi ne şi distrăm. Iar cel mai bine ar fi să alegem unul cât mai greu, ca să ne stoarcem bine minţile. Şi am ales, nu glumă: „Turnul Babel”, puzzle de 1500 de piese, reproducere după pictura din 1563 a lui Pieter Bruegel cel Bătrân. Fiindcă atunci când te mănâncă, trebuie să te şi scarpini! Corect, nu?

puzzle mania

Abia când am ajuns acasă şi l-am desfăcut ne-am dat seama în ce ne băgasem. Nişte piese cât furnicile, de culori asemănătoare, astfel încât nu prea distingeai mare lucru în afară de cer, turn şi apă/dealuri. Câţiva dintre noi au dat bir cu fugiţii încă de la început. Temerarii (printre care şi subsemnata) au reuşit să unească piesele din partea de sus a puzzle-ului, dând la iveală o bucată de cer… şi atât. În anul următor (da, aţi citit bine), a zăcut desfăcut pe sub pat la Drăgăşani, apoi prin ianuarie 2011 l-am strâns la loc în cutie şi l-am adus la Bucureşti. A stat aşa până prin vară, când ne-am făcut curaj să-l desfacem şi să-l refacem. Cam aşa arăta prin iunie:

Tower of Babel

Eh, vă imaginaţi că nu e uşor să ţii ditamai puzzle-ul de 84 x 60 cm într-o cameră micuţă şi aglomerată, fără să-l tot iei în picioare şi să-l împrăştii peste tot! Dar numai când mă uitam la furnicile alea de piese, îmi făceau ochii în cap ca girofarul şi mă apucau durerile! La final de an, într-un acces de curaj nemaiîntâlnit, ca să nu intre într-un an nou cu lucrul ăsta neterminat, şi-au luat Mărgeaua şi Al Ei Ca Bradul inima în dinţi şi… dă-i bătaie! 3 ore azi, 5ore mâine şi iată rezultatul:

puzzle Turnul Babel

Yes, we did it!!! Ce satisfacţie când în sfârşit l-am terminat! De parcă descoperisem leacul pentru vreo boală incurabilă!

Şi ar fi fost perfect dacă nu s-ar fi pierdut 3 piese! 😛

De-a leapşa

Crăciunul meu în varianta funny cartoon

Am primit de la Bia o leapşă tare haioasă, aşa ca pentru final de an, în care-mi cere să povestesc folosindu-mă de imagini amuzante, cum mi-am petrecut Crăciunul!

După discuţii seculare, care au durat vreo 2 săptămâni, au reuşit şi Mărgeaua şi Al Ei Ca Bradul să se pună de acord unde şi cum vor petrece Crăciunul. Eu sunt cu organizarea, deci mai întâi stabileşte bugetul, apoi fă liste de cumpărături şi de cadouri, ca să fii sigură că nu uiţi ceva sau pe careva!

Apoi dă telefon mamei de Mărgea să o inviţi la capitală! Promite că vei face tu toate pregătirile şi ea doar se va relaxa! Asta da momeală! 😛

Shopping time! „Hmmm, oare asta e mărimea ei?” „Pe albastru aveţi?” „Puteţi să-mi arătaţi o mărime mai mică? ” „Aoleu, am uitat hârtia pentru împachetat! Hai să ne întoarcem!” „Oare o să-i placă?” „N-am găsit. Mai căutăm mâine!”Casa trebuie să strălucească! Deci la muncă, hai nu mai lenevi, că nu esti vrăjitoarea Samantha să dai din nas şi totul să fie gata într-o secundă!

De cratiţă tot nu scapi! Noroc că soţul din dotare dă din mâini cu pricepere!

Mama de Mărgea e pe drum! Grăbeşte-te!În dimineaţa de Crăciun, bradul parcă e şi mai frumos cu toate cadourile sub el!

Aşa că, fuga-fuguţa să vedem ce ne-a adus Moşul!

Şi un sărut lângă brad trebuie neapărat, dar neapărat imortalizat!

Doar nu ne-am muncit degeaba în bucătărie! La maaasăăăăă! Doamne ce bine miros sarmalele făcute de mami!

Mai târziu leneveală şi somn de voie, că doar merităm! 😛

Mai pe seară, o plimbare în parc e mai mult decât binevenită! Iar dacă mai şi cânţi până răguşeşti şi dansezi, atunci adio calorii! Neapărat un pahar de vin fiert pentru încălzire! 😛

Şi la final, poţi pune semnul egal între Crăciun şi fericire, chiar dacă nu mai eşti copil şi nici zăpadă nu a fost!

Sper că şi Crăciunul vostru a fost cel puţin la fel de frumos şi minunat ca al meu! Sărbători fericite în continuare! 😉

Olteanca in Capitala, Propriu şi personal

Fuse, fuse şi se duse… Crăciunul

Eh, a mai trecut un Crăciun… O spun cu-n oftat lung, ieşit tocmai din străfundurile sufletului, pentru că am impresia că o dată cu înaintarea în vârstă, zilele tihnite şi fericite ale sărbătorilor de iarnă se scurg mai repede, tot mai repede. Mi-e teamă că într-o zi se va reduce totul la o singură clipă, un pocnet din degete şi gata, astea vor fi fost sărbătorile!

my christmas tree 2011 by margelutaDupă ce ai alergat ca vântul turbat prin toate magazinele vânând cadourile perfecte pentru cei dragi, tăind, adăugând şi refăcând listele de cumpărături, calculând şi recalculând bugetul, după ce ai intrat în priză făcând curăţenie lună în toată casa şi apoi decorând-o meticulos şi trebăluind de zor în bucătărie la bucatele pentru masa de Crăciun, ei bine, după toate aceste eforturi care te-au lăsat lată şi ai adormit buştean, realizezi că ai muncit atâta pentru o singură zi, care s-a dus cât ai zice peşte! Aşa-i că era mult mai uşor şi mai amuzant când eram mici şi singura noastră grijă era să desfacem cadourile Moşului? Abia acum, când am şi eu familia mea şi anumite responsabilităţi, pot spune că o înţeleg pe mama şi nu contenesc să mă întreb de unde avea ea atâta energie să le facă pe toate, cum de nu claca, cum reuşea să-şi păstreze zâmbetul pe buze, deşi trupul îi era frânt de oboseală? Pe vremea lui Ceaşcă, mama era nevoită să gătească noaptea, că atunci era presiune la gaz şi putea să coacă prăjiturile şi cozonacii fără teama că se stinge flacăra! În plus, gătea atât pentru noi, cât şi pentru bunici, deci 3 familii în total şi nu doar un fel de mâncare! Parcă hrănea un întreg regiment! Mai avea grijă şi de casă, şi de 2 copii mici şi năzbâtioşi, cărora trebuia să le aleagă şi cadourile şi să le ascundă bine! Şi făcea toate astea singură, fără niciun ajutor! Să mai pun la socoteală că buncii tăiau porcul de Ignat şi mama presta şi acolo muncă în folosul familiei? Mami, dacă citeşti rândurile astea, jos pălăria în faţa ta! Mă înclin! Eu nu sunt în stare să fac nici măcar un sfert din toate chestiile astea! Şi slavă Domnului că acum nici nu mai e necesar!

Pentru a răscumpăra cumva acele timpuri şi pentru că nu voiam să o ştiu singură de Crăciun, anul ăsta am invitat-o pe mami la noi acasă, la Bucureşti! Bineînţeles că nu m-a ascultat când i-am spus că nu e nevoie să vină cu pachet, că fac eu totul aici, nu s-a lăsat şi tot a adus cu ea ditamai oala cu sarmale, piftie, cozonac şi caltaboş ca la noi în Oltenia! Dacă îi spuneam că n-am timp să gătesc, era în stare să-l concureze pe Moş Crăciun şi să vină cu o tolbă mult mai mare ca a lui! 😀 Suflet de mamă, cât va fi pe Pământul ăsta îmi va duce grija în fiecare zi! Cum să n-o iubesc nespus?

În seara de ajun ne-am plimbat prin oraş să vedem luminiţele (anul ăsta Bucureştiul e tare slăbuţ la acest capitol), apoi am profitat că Cişmigiul era liber şi am făcut câteva fotografii lângă figurinele luminoase. În ziua de Crăciun, am luat masa împreună, am desfăcut darurile şi pe seară am mers din nou în Parcul Cişmigiu ca să-i ascultăm cântând pe cei de la Direcţia 5. Mama e mare fan al lor şi a fost deci o surpriză plăcută pentru ea! Am dansat şi am cântat amândouă până am răguşit! Cu toate astea, ajunse acasă tot nu ne-am lăsat: am mai tras o tură de cântat şi jucat, de data asta pe muzică populară! Căci da, în caz că nu ştiaţi, datorită mamei iubesc eu folclorul românesc şi costumele tradiţionale pe care le colecţionez!

Cu mâna pe inimă spun că am avut cel mai frumos Crăciun din ultimii ani. Am simţit din nou căldura aceea care ar trebui să ne inunde sufletele şi inimile în această perioadă a anului. Din copilărie n-am mai trăit nerăbdarea şi emoţia reală a Crăciunului, de mult n-am mai avut inima împăcată, linişte sufletească şi bucurie nemărginită. Acum m-am simţit din nou copil. Nu mi-a lipsit nimic, nici măcar zăpada.

Din gura altora, Povestioara de vineri

Ce înseamnă a dărui

Christmas gift wallpaperPentru că duminică e Crăciunul, această povestioară mi s-a părut mai mult decât potrivită! 😉

Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:

– Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…

– Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi.

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!”  Sfântul Ioan Gură de Aur.