Postarea asta nu e văicăreala cum pare la început, ci are un scop ascuns!

Mărgeluţa şi bolile sale (digestive, respiratorii, renale, circulatorii – you name it!!!) au o relaţie specială de tipul „dacă tu nu ne vrei, noi te vrem!”, construită în timp şi bazată deci pe ani întregi de convieţuire forţată. Adică ele s-au ţinut scai de mine ca ciulinii încâlciţi în blana oii, iar eu după ce la început le-am urât, m-am înfuriat şi mi-am plâns de milă întrebând „de ce eu?”, într-un final m-am resemnat, am învăţat să trăiesc cu ele şi chiar să le controlez. Ultima chestie nu prea-mi iese tot timpul, tre să recunosc!

Încă de la naştere, ele au fost prietenii mei imaginari, unii cam egoişti şi răzbunători, care ştiu să-şi facă simţită prezenţa atunci când eu nu vreau să le dau atenţia cuvenită:  o criză biliară azi, una renala mâine, o viroză ‘ici-‘colo, o durere de stomac din când în când şi lista poate continua la nesfârşit! Unde merg eu, hop şi amicii mei! Venim la pachet! Noroc că Al meu Ca Bradul a crezut că e super-ofertă şi ne-a luat la grămadă! Şi după ce s-a prins el cum stă treaba de fapt, n-a început să-şi blesteme zilele, ci ne-a acceptat pe toţi şi acum are grijă de fiecare în parte, de fiecare dată când vreunul din prietenii imaginari cere atenţie.

De 2 zile îmi suportă răbdător durerile de cap, nasul înfundat şi mucios, vocea răguşită, febra şi tusea. Ba chiar a dat dovadă de curaj nemărginit când s-a afundat în ceaţa asta lăptoasă din ultimele zile şi a înfruntat frigul tăios, mai ceva ca un cavaler în armură strălucitoare, pentru a ajunge la vraci şi a-i face rost soaţei de leacurile salvatoare. În plus, stă ca pe ace, cu urechea ciulită la fiecare smiorcăială, suflat de nas, suspin, oftat şi văitat, cu sticla de Carmol într-o mână şi cana de ceai în cealaltă, îmi face frecţii, îmi aminteşte să-mi iau pastilele, mă înveleşte şi are grijă să nu-mi lipsească nimic. E asistentul perfect! Să tot fii bolnavă cu aşa soţ lângă tine! 😀

P.S.: Şi la final trebuie să recunosc că postarea asta are un scop ascuns şi titlul nu e doar aşa, de flori de măr: ştiu că Al Meu Ca Bradul va citi şi pe lângă faptul că-l voi fi flatat, să afle astfel că, deşi am fost arţăgoasă şi FOARTE răutăcioasă în ultima vreme, îi apreciez eforturile şi grija ce mi-o poartă şi-i sunt recunoscătoare pentru asta! Chiar dacă sunt o scorpie şi i-o zic foarte rar! Na! 😛