Nunta de hârtie sau 1 an de căsnicie

Acum fix 1 an, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, am spus un DA hotărât şi sigur! Ne-a luat ceva timp să ajungem acolo, mai ales mie (ca Mărgea nebună şi sucită ce sunt), dar şi când a fost să fie, nu mi s-a gâtuit vocea, nu mi s-a lipit D-ul de cerul gurii şi nici nu mi-a rămas A-ul printre dinţi. Ci s-au luat amândouă de mână şi mi-au alunecat împreună, uşor printre buze. Şi le-am simţit ecoul în piept. Şi fiorul rătăcit pe piele.

Iar de atunci s-a scurs (unde, nu ştiu) exact 1 an. Un an în care s-au petrecut multe, s-au schimbat toate, viaţa mea, EU. De 1 an de zile învăţ necontenit tabla împărţirii la DOI şi raportez totul la… NOI. Am linişte acum, şi lumină, şi căldură, aşa cum nu am avut vreodată de la cineva. Mă-mbăiez într-o stare de bine. Iubesc şi sunt iubită. Şi sunt fericită. EL mă face fericită. Chiar dacă nu i-o spun (prea des).

Şi deşi nunta de hârtie ne găseşte cu 2200 km distanţă între trupuri, inimile noastre sunt mai aproape ca nicicând. Nu-i nevoie să-şi strige dragostea, orice TE IUBESC şoptit încetişor sau abia murmurat soseşte cu viteza gândului la destinaţie… Aşa e firesc să fie când iubeşti şi ai spus DA de bună voie şi nesilit de nimeni! 😉

CITATUL ZILEI:

„Căsnicia este o artă: trebuie să o creezi din nou în fiecare zi.”

Rabindranath Tagore