10 comentarii

Inefabila dezamăgire

Fericirea e galbenă şi rotundă ca soarele. Îndrăgosteala de la început e un norişor roz şi pufos, pe care pluteşti luat de ameţeală. Pasiunea are culoarea lavei aprinse şi te arde din interior. Furia e neagră ca pielea de drac, străbătută pe alocuri de pete sângerii. Revolta e un verde-mucegai care te umple de scârbă. Durerea e un gri-şobolan care te roade necontenit cu dinţii ascuţiţi până ce ţipătul de dinăuntru îţi iese prin toţi porii.

Toate te mişcă într-un fel sau altul, te zguduie, te cutremură, te ard, te macină, te fac să simţi că trăieşti, să simţi că eşti viu.  Dar dezamăgirea? Cu ea e o altă poveste… Pe cât de mult te mişcă celelalte, pe atât te amorţeşte ea. Nu-ţi rostogoleşte lacrimi mari pe obraz, nu-ţi strânge inima în gheara durerii, nu-ţi împunge pielea cu mii de ace, nu-ţi face capul să zvâcnească, nu-ţi înmoaie picioarele. Cel mult îţi picură pe limbă un gust uşor amărui, în timp ce te ţintuieşte în loc, îţi fură graiul şi-l transformă într-un lung oftat, scos fără voie din străfundurile plămânilor şi fiinţei tale. Şi tot timpul ăsta, tu te afli într-o stare de amorţeală generală, în care nu simţi nimic, de parcă ai fi oprit sentimentele apăsând pe un buton roşu. Dezamăgirea e fadă, incoloră şi inodoră şi tu devii la fel când eşti cuprins de ea.

Tocmai de asta şi-a însoţit Mărgeluţa dezamăgirea de durere, ca să nu se mai simtă aşa de amorţită şi nevie!

Anunțuri

10 comments on “Inefabila dezamăgire

  1. de ce esti trista?>:D<

    Apreciază

    • Multumesc de imbratisare Monica, fie ea si virtuala. Cand reusim sa mai vorbim pe mess sau poate chiar fata in fata, am sa-ti povestesc ce-mi cauzeaza atata dezamagire.. 😉

      Apreciază

  2. Cât de adevărat! 🙂
    Dezamăgirea e într-adevăr, cumva, mai „grea” decât durerea, suferinţa…ne strânge sufletul şi-l lasă aşa, ca într-o încordare nefirească, fără a pulsa măcar…

    Apreciază

  3. Dezamagirea e un lucru f urat .. cat de mult ma macin si eu cand sunt dezmagita de ceva si mai ales cand sunt dezamagita de cineva .. De obicei trec peste pentru ca las inima sa gandeasca in locul meu si iert …

    Apreciază

    • Din pacate, eu ma aflu in situatia de a fi dezamagita de ceva,,, si ce ma supara cel mai tare e faptul ca sunt neputincioasa, nu pot schimba nimic, oricat as incerca!

      Apreciază

  4. Margeluto, capul sus. Nu te lasa coplesita de sentimente trecatoare. Stii, dezamagirea exista la fel cum exista si opusul ei: satisfactia, sau fericirea, depinde din ce unghi privesti.La fel cum exista binele si raul. Toate sunt niste sentimente trecatoare, depinde de noi cum le lasam sa ne influenteze. Tu esti puternica. Stiu eu 🙂

    Apreciază

    • Aici ai dreptate, Lillee: chiar sunt puternica! Dar uneori simt ca nu ma mai pot lupta cu morile de vant si-mi vine sa las totul balta… Neah, nu-mi pierd eu speranta! 😉 Ca doar sunt puternica, nu?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: