Furnicuţa

happy working antÎn fiecare zi, în zorii zilei, sosea la serviciul său Furnicuţa productivă şi fericită în felul ei. Acolo îşi petrecea zilele Furnicuţa: muncea, muncea cu spor şi cânta veselă. Ea era fericită şi firma mergea foarte bine.

Dar… BONDARUL, director general la firma unde lucra Furnicuţa, a considerat că nu era posibil ca Furnicuţa să lucreze de capul ei, aşa că a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experienţă.

Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost să organizeze munca Furnicuţei şi a pus-o să facă rapoarte de activitate zilnice. În curând a fost necesară angajarea unei secretare pentru a-l ajuta pe Scarabeu la citirea şi înregistrarea rapoartelor Furnicuţei. Aşa că au angajat o PĂIENJENIŢĂ care organiza actele şi răspundea la telefon. Între timp, Furnicuţa productivă şi fericită muncea, muncea, muncea…

BONDARUL, directorul general, era foarte mulţumit de rapoartele date de SCARABEU, aşa că a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune şi pronosticuri. Atunci a fost nevoie de angajarea unui GÂNDAC, asistent pentru supraveghetor… şi a mai fost nevoie de un nou calculator şi de o imprimanta color. Curând, Furnicuţa productivă şi fericită a început să se plângă de toată hârţogâraia şi de toate rapoartele pe care trebuia să le facă. Cântecul ei nu mai era la fel de vesel ca înainte.

BONDARUL, directorul general, văzând aceasta a considerat că trebuie să ia măsuri. Aşa că a creat postul de şef de departament acolo unde lucra Furnicuţa productivă şi fericită. Postul i-a revenit unui GREIER, care şi-a făcut un birou nou, modern şi echipat corespunzător. Noul şef de departament avea nevoie de un asistent care să îl ajute în
pregătirea planului strategic şi al bugetului pentru departamentul la care lucra Furnicuţa productivă şi fericită.

Furnicuţa nu mai cânta ca înainte şi era din ce în ce mai stresată. Într-o zi directorul general, uitându-se peste cifre, şi-a dat seama că departamentul unde lucra Furnicuţa nu mai era la fel de rentabil ca înainte. Aşa că a angajat-o pe BUFNIŢĂ consultant de specialitate pentru un diagnostic.

Bufniţa a stat 3 luni la firmă şi în urma studiilor făcute a tras următoarea concluzie: “Departamentul are prea mult personal…”. Aşa că, urmând sfatul specialistului, s-a făcut o reducere de personal. FURNICUŢA a fost prima pe listă, deoarece era nemulţumită mereu…

Morala: Nici să nu-ţi treacă prin cap să fii o Furnicuţă productivă şi fericită. E de preferat să fii incompetent şi nefolositor. Incompetenţii nu au nevoie de supraveghetor… – toata lumea îşi dă seama de ce. Şi dacă, în ciuda “eforturilor” tale eşti productiv, să nu arăţi – pentru nimic în lume – că eşti fericit. Asta nu ţi se va ierta!

Dar dacă, în ciuda celor de mai sus, te încăpăţânezi să fii o FURNICUŢĂ PRODUCTIVĂ ŞI FERICITĂ, lucrează pe cont propriu, astfel încât să nu ţii în cârcă bondari, scarabei, păianjeni, gândaci, greieri şi bufniţe în felul acesta! 😉

Defectul de fabricatie al femeii

Mariposa a la flor de Octavio OcampoCand Dumnezeu a facut femeia, deja era in a sasea zi de munca si facea ore suplimentare. Atunci, aparu un inger si-l intreba:

– De de iti pierzi atata timp cu asta ?

Si Domnul raspunse:

– Ai vazut cartea tehnica? Trebuie sa fie lavabila in totalitate, dar sa nu fie de plastic; sa aiba mai mult de 200 de piese mobile si sa fie capabila sa functioneze fiind alimentata cu orice, chiar si cu resturi; in poala ei, sa stea comod pana la patru copii in acelasi timp, sa aiba un sarut care sa poata vindeca de la un genunchi julit pana la o inima ranita si sa faca totul cu numai doua maini.

Ingerul se minuna de cerinte.

– Cu doar doua maini….. Imposibil!

– Si asta e doar modelul standard!

– E prea multa munca pentru o singura zi…asteapta pana maine ca sa o termini.

– Nu, n-am s-o las pe maine, protesta Domnul. Sunt pe punctul de a termina aceasta creatie care este favorita inimii mele: ea se vindeca singura cand e bolnava si poate munci pana la 18 ore pe zi.

Ingerul se apropie si atinse femeia.

– Dar ai facut-o atat de delicata…

– Este delicata, spuse Domnul, dar in acelasi timp, atat de puternica. Nu-ti poti inchipui cat e de rezistenta si de ce reusite e in stare.

– O sa fie in stare sa gandeasca? intreba ingerul.

Dumnezeu raspunse:

– Nu numai ca o sa fie capabila sa gandeasca, ci si sa negocieze.

Atunci, ingerul vazu ceva si, intinzand, mana atinse obrazul femeii…

– Doamne, mi se pare ca modelul asta pierde lichid! Ti-am spus ca incerci sa pui prea multe lucruri in ea!

– Nu pierde lichid, e o lacrima, il corecta Domnul.

– Pentru ce e lacrima? intreba ingerul…

Si Domnul spuse:

– Lacrimile sunt felul ei de a-si exprima jalea, dragostea, singuratatea, tradarea, suferinta si orgoliul.

Asta il misca mult pe inger:

– Esti un geniu, Doamne, te-ai gandit la toate! Femeia este intr-adevar minunata.

– Este! Femeia are puteri ce-i uimesc pe barbati: trece prin dificultati, face fata greutatilor, dar este fericita si indragostita. Surade cand vrea sa tipe. Canta cand vrea sa planga. Plange cand e fericita si rade cand e nervoasa. Lupta pentru a-si apara valorile. Infrunta nedreptatile. Nu accepta un “nu” ca raspuns, daca ea crede ca exista o solutie mai buna. Isi rupe de la gura pentru ca familia ei sa aiba cele necesare. Merge la medic cu o prietena careia ii este frica sa mearga singura. Iubeste fara sa ceara nimic in schimb. Plange cand fiii ei reusesc in viata si se bucura cand prietenii obtin premii. Este fericita cand aude de o nunta sau de nasterea unui copil. I se frange inima cand moare o prietena. Sufera cand pierde pe cineva drag, in schimb se dovedeste a fi puternica atunci cand crezi ca a epuizat toate fortele. Stie ca poate vindeca suferinta cu un sarut si o imbratisare.

Si, totusi, femeia are un defect: nu isi cunoaste adevarata valoare…

Români frumoşi

De multe ori am spus că eu deschid foarte rar televizorul, întrucât mă disperă toate vedetele de carton care-şi expun goliciunea fizică, dar şi sufletească în faţa camerei de filmat şi a unei ţări întregi, fără pic de ruşine sau decenţă. Nu mă interesează cine şi-a mai făcut operaţii estetice şi câte, ce haine şi-a mai cumpărat şi-n ce club defilează cu ele, cine  a mai divorţat, cine s-a mai combinat, nu dau doi bani pe filmuleţele penibile care apar pe net ori de câte ori izbucneşte vreun scandal. Mă lasă rece toate porcăriile astea.

De aceeaMaia Morgenstern când Costin Comba a lansat o leapşă în care să amintim tuturor că avem şi români frumoşi, ce merită respectul nostru, nu am ezitat să o preiau. Primele nume ce mi-au venit în minte au fost Maia Morgenstern şi Oana Pellea.  Nu are rost să le înşir aici succesele naţionale şi internatţonale, deoarece majoritatea le cunoaşteţi sau în caz contrar, atunci cu o simplă căutare pe Google găsiţi tot ce vă interesează despre cele două.

Pe Maia Morgenstern am descoperit-o datorită alor mei, căci tata e un mare fan al filmelor româneşti. Şi gineri’su îi seamănă! 😛 O consider o actriţă completă, foarte talentată, o adevărată doamnă şi-mi pare, din interviurile sale, o persoană caldă, blândă, decentă, la locul ei şi fără fumuri de mari vedetă. Deşi ar avea cu ce se lăuda… Consider că următoarea stea de pe Bulevardul Stelelor Româneşti ar trebui să-i poarte numele.Oana Pellea

Oana Pellea îmi pare o persoană foarte profundă şi interesantă, o femeie talentată şi puternică. Mi-a plăcut interviul din revista Tabu pe care l-am citit recent, am adorat-o şi la Profesionistii Eugeniei Vodă, m-a atins şi discursul ei de la TedxBucharest. N-am apucat să-i citesc încă Jurnalul, însă am auzit numai cuvinte de laudă la adresa cărţii sale, aşa că abia aştept să o citesc.

Leapşa poate fi preluată de către oricine doreşte şi de asemenea, puteţi lăsa în comentarii numele românilor frumoşi care merită cu vârf şi îndesat un coup de chapeau!

De interes naţional

Rareori deschid televizorul şi când fac asta, în secunda următoare mă văd nevoită să-l închid:

ProTv: „Monica o ia pe Irina”

Antena 1: „Monica şi-a luat fetiţa cu poliţia”

B1: „Monica pleacă acasă cu Irina”

Kanal D: „Monica şi-a luat fata acasă!”

Acasă Tv: „Monica şi-a luat fetiţa”

Realitatea: „Monica şi-a luat copilul”

Antena 3: „Monica a luat-o pe Irinuca”

Încep să cred că de fapt eu sunt cea bătută-n cap, întrucât nu acord importanţa cuvenită acestei ştiri de interes naţional! Ruşine să-ţi fie Mărgeluţo! Dacă nu deschideai tu televizorul chiar în aceste momente măreţe, nu riscai cumva să mori proastă? Ha?

Ultimul biscuit

Ultimul biscuitÎntr-un aeroport stătea o tânără care urma să facă o călătorie mai lungă. Şi-a cumpărat de acolo o carte ca să treacă mai repede timpul şi un pachet de biscuiţi. S-a aşezat pe un scaun, şi-a pus bagajele lângă el şi s-a apucat să citească. La un moment dat s-a întors să ia un biscuit din pachetul de lângă ea. A observat cu surprindere că la mică distanţă era aşezat un domn care citea un ziar şi care fără să-i ceară permisiunea a început să ia şi el din pachetul de biscuiţi.

Cu toate că s-a simţit indignată, politeţea a împiedicat-o să-i reproşeze că are un comportament nepotrivit. Dar pe măsură ce ea lua câte un biscuit, lua şi el unul şi asta a făcut ca până la urmă tânăra să devină foarte nemulţumită. Când a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a întrebat plină de resentimente: “Oare îndrăzneşte să mi-l ia şi pe ultimul?”

Bărbatul a luat într-adevăr ultimul biscuit, l-a rupt în două şi i-a oferit zâmbind cald o jumătate. Simţind că el a depăşit limita bunului simţ, tânăra s-a ridicat furioasă şi s-a îndreptat spre un alt colţ al sălii de aşteptare. A deschis geanta ca să pună înăuntru cartea şi… spre marea ei surprindere a văzut înăuntru pachetul de biscuiţi pe care îl cumpărase. În acel moment a copleşit-o un sentiment de ruşine. A înţeles că pachetul din care mâncase nu era al ei, ci al bărbatului care citea ziarul… El a împărţit plin de bunătate chiar şi ultima bucăţică pe care o avea, fără să se simtă indignat, superior sau furios.

MORALA:
Oare de câte ori în viaţă am mâncat biscuiţii altcuiva? Ar fi mai bine ca înainte să ne grăbim să-i judecăm pe alţii să privim cu atenţie în jur… şi mai ales în sufletul nostru! Să dai când poţi, fără să aştepţi nimic în schimb şi să nu regreţi că ai dat! Cui dai? Cui are nevoie… Cât dai? Întotdeauna mai mult decât ai primit!

Poveste din Rai

Un om si cainele sau au murit in acelasi timp. Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soarelui.

Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei.

– Scuzati-ma, unde ne aflam?

– In Rai, a raspuns portarul.

– Putem primi un pahar cu apa?

– Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi.

– Singur? Prietenul meu nu poate intra?

– Regret, nu permitem intrarea animalelor…

Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de poarta si citea dintr-o carte.

– Putem primi putina apa?

– Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul.

Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit.

– Multumim, dar unde ne aflam?

– In Rai, le-a raspuns portarul.

– Am mai intalnit un portar si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai…

– Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul!

– Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru?

– Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi ca ei ii pastreaza pe toti cei care sunt de acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara!

O căciulă de flori

Deşi Mărgeaua iubeşte la nebunie primăvara, ei bine, Primăvara nu prea a iubit-o pe Mărgea şi nu a fost deloc blândă cu ea anul ăsta, căci i-a plăcut s-o vadă mai mult ţintuită la pat. Cu toate astea, în urmă cu 2 săptămâni, Mărgeluţa a reuşit să-şi respecte tradiţia de primăvară şi a mers la cules de cocorăi şi viorele. Primii se trecuseră deja, doar câte-o frunză ‘ici-‘colo mai amintea de ei (cu puţin noroc am dat peste 2-3 întârziaţi), dar viorelele erau din belşug, aşa că am plecat acasă cu o căciulă plină de flori albastre şi fericire nemăsurată. 😉

O caciula de flori

Clopotel de primavara

 

 

 

 

 

 

 

 

Just one Viorea

Negustorul şi hoţul

Un negustor bogat a plecat într-o călătorie. Un hoţ, deghizat şi el în negustor, l-a însoţit cu intenţia ca, imediat ce se va ivi momentul potrivit, să-l jefuiască. În fiecare dimineaţă, înainte de a părăsi hanul în care poposiseră peste noapte, negustorul îşi număra banii şi-i punea în buzunar. Seara, mergea să se culce fără cea mai mică urmă de suspiciune. În vreme ce dormea, hoţul începea să-i caute prin toate lucrurile, fără însă a găsi locul în care acesta îşi păstra banii.

După mai multe nopţi de căutare zadarnică, hoţul s-a resemnat şi i-a mărturisit negustorului adevărata sa intenţie şi l-a rugat să-i spună unde reuşise să ascundă banii atât de bine. Negustorul a replicat:

-Ştiam de la bun început ce doreai să faci. Asa că în fiecare noapte, puneam banii sub perna ta. Astfel puteam să dorm fără grijă, ştiind că acesta este singurul loc în care tu nu ai fi căutat niciodată.

Povestioara gasita pe facebook.