3 comentarii

Mai uniţi ca niciodată

Cuza si UnireaÎn generală, în ziua de 24 ianuarie, ne scoteau pe toţi în curtea şcolii, „la careu”, ne aşezau frumos ca pe piesele de domino şi după ce vreun profesor rostea un discurs plin de patriotism, jucam cu toţii Hora Unirii (ale cărei versuri le ştiam cap-coadă). Eh, vă închipuiţi cât de mult apreciam noi elevii această zi, şi nu neapărat pentru că am fi fost cuprinşi de un vădit românism, ci pentru că scăpam de lecţii. Şi evenimentul ăsta s-a petrecut în fiecare 24 ianuarie, timp de 8 ani, până am intrat la liceu.

Acum dacă stau să mă gândesc mai bine, în acele momente, când ne chinuiam să învăţăm paşii horei (eu îi ştiam deja de la mama care m-a învăţat o mulţime de jocuri populare) şi cântam cât ne ţineau plămânii, ne simţeam cumva mândri. Cel puţin eu eram. Mi se părea că cinstim pe toţi care şi-au dat viaţa pentru ţara asta. Chiar credeam lucrul ăsta. Şi aici mă gândeam  la străbunicul care a murit în Primul Razboi Mondial, lăsându-şi nevasta de numai 25 de ani singură, cu 3 copii mici de crescut, îndurând sărăcia şi foamea. Atunci mă gândeam că măcar atât puteam să facem şi noi pentru el şi cei asemenea lui: o horă a unirii împotriva uitării.

Acum….în 24 ianuarie 2011 suntem mai uniţi ca niciodată:  ţara e înfloritoare, căci ne ghidăm după dictonul „Să trăiţi bine!”; Leul nostru nu se pleacă în faţa monedei euro sau a dolarului căci e „greu”;  bătrânii au renunţat la pensii din respect pentru parlamentari „Lasă tată, că ei sunt săraci, să aibă şi ei măcar de-o vilă cu piscină!”; tinerii găsesc slujbe la tot pasul, atât de multe încât nu se hotărăsc pe care să o aleagă, deci preferă să muncească pe-o nimica toată şi non-stop pentru patroni sau pleacă la cules de căpşuni, să-şi ajute şi fraţii spanioli, că doar latini suntem cu toţii;  poporul îşi arată recunoştinţa pentru iubitul nostru conducător cântând la unison un „Huuuuu” graţios căci îi mulţumim din inimă pentru toate făcute întru bunăstarea noastră.

Păcat de toţi cei care s-au jertfit ca să se ajungă aici… Probabil că şi ei, privindu-ne de acolo de sus, sunt tare mândri de noi şi de ceea ce am făcut cu moştenirea lăsată.

Da, cu siguranţă suntem mai uniţi ca niciodată.

CITATUL ZILEI:

„Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.”

Mihail Sadoveanu

3 comments on “Mai uniţi ca niciodată

  1. La noi nu era asa. Si parca imi pare rau!

    Apreciază

  2. Cu prima parte sunt de acord. Adaugi la ea si un „ce” comercial (ceva baloane, stegulete, eventual niste majorete…) si ajungi la „spiritul american” si la mandria de a fi ceea ce te-ai nascut.

    Cu partea doua insa nu, caci tocmai vaicareala asta continua precum si identificarea vinovatiei intr-un singur om distruge „spiritul national”.

    Din pacate lucrurile sunt mult mai complicate, iar suma esecurilor noastre ramane suma esecurilor noastre, nu poate fi pusa in carca nimanui.

    Este adevarat ca-n fruntea tarii este o clica, care de 20 de ani se tot roteste pe sfantul principiu al schimbarii cadrelor intre ele.

    Dar cine ii tot pune „acolo”? Nu noi? Noi cei care am stat cu mainile incrucisate cand au fost falimentate sectoare intregi ale economiei, noi care-i admiram pe cei cu vile, conturi si masini, fara a le cere socoteala veniturilor, noi care admiram smecheria si „tunurile”, noi cei care inghitim orice galusca electorala rasuflata fara a ne mai obosi sa si gandim…

    Noi, un popor cu mintea odihnita, care gandeste in sloganuri de partid si care se indigneaza la comanda…

    Nu Iliescu, nici Basescu sau vreun alt print al intunericului nu sunt „de vina”, ci doar lipsa noastra de respect(pentru noi, pentru cei din jurul nostru) si de responsabilitate pentru faptele noastre.
    Adica exact acea mentalitate amintita candva de Brucan

    Apreciază

    • Oh, dar in niciun caz nu este vaicareala si nici aruncatul pisicii moarte in curtea altora, ci mai degraba zugravirea situatiei reale in care ne aflam, situatie ce se degradeaza pe zi ce trece. Si toata lumea vede asta! Nu dau vina pe Basescu, ar fi inutil, caci vina este intr-adevar a noastra, a tuturor, asa cum spuneai si tu, si sunt convinsa ca s-a ajuns aici incetul cu incetul, in timp, nu acum brusc! Am doar o vadita melancolie pentru zilele acelea in care la scoala ne invatau ca romanii sunt un popor demn si curajos, caci nu de putine ori si-au luat fraiele destinului in propriile maini, lucru pe care acum nu mai stim sau nu mai vrem sa-l facem din comoditate. Fiindca e mult mai usor sa arunci vina pe altii decat sa incepi sa faci ceva! Nu mai avem mentalitate de invingatori, vorba aia :”Las-o bre ca merge asa!”. Daca toate ar merge bine, nu ne-am mai putea plange si vaita, lucruri la care ne pricepem de minune!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: