Would you tell me your secret?

Secret= I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidențial; ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor.
II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină.

Aşa defineşte dicţionarul limbii române „secretul”. Eu i-as spune „farama din tine”, pentru ca secretul e de fapt o bucata din sufletul tau, o particica rupta din adancurile fiintei tale, din straturile cele mai profunde, din acel adevarat EU pe care zi de zi te straduiesti sa il ascunzi de ceilalti, uneori chiar si de tine, de teama ca devoalandu-ti profunzimea propriei fiinte asa cum este ea, te-ai simti gol, slab si ai avea sentimentul de a nu-ti mai apartine tie insuti. Ca ai putea fi expus judecatii celorlalti, ca n-ai gasi intelegere din partea lor, ca nu te-ar mai iubi, ca ai putea fi parasit, aruncat intr-un colt intunecat si dat uitarii, ca le-ar putea fi scarba de tine si te-ar privi ca pe-un ciudat de la circ sau ar vedea in tine un monstru, ca i-ai putea rani pe cei dragi tie. Sunt tot atatea motive pentru care oamenii, toti oamenii, au secrete. Secretul e parte din natura umana.

Insa, daca propriile secrete au ajuns sa te macine pe dinauntru si din motivele enumerate mai sus, nu te poti deschide in fata cunoscutilor, ce-ar fi daca ai face-o sub anonimat, fata de un strain? Frank Warren a pornit in 2005 un proiect artistic prin care cerea oamenilor din SUA si intreaga lume chiar, sa-i expedieze sub anonimitate, una-doua carti postale homemade in care sa-si dezvaluie in mod sincer si succint secretele. Va intrebati de ce ar face cineva acest lucru? Ei bine, indiferent de motivatie, cea mai probabila fiind nevoia de a se elibera cumva de povara lucrurilor tainuite, oameni de pretutindeni au raspuns in numar foarte mare provocarii lansate de Frank, ajungandu-se azi la un site PostSecret, publicarea a 5 carti, numeroase interviuri si evenimente, o comunitate online cu peste 80 000 de useri si chiar expozitii de muzeu. Plus un episod din CSI:NY in care se face referire la acest proiect. Pe langa PostSecret Franta si Germania (afiliate celei din SUA), exista chiar si varianta neaosa a PostSecret, in cazul in care simtiti nevoia de a va dezvalui secretele in mod creativ!

Secretele expediate sunt din cele mai variate, de la amuzante pana la serioase, apasatoare, contin toate aspectele umanitatii: oamenii au recunoscut ca fac pipi la dus(care apropo, cica e cel mai comun secret), ca si-au inselat partenerii de viata, ca se simt singuri, ca au cancer si le e teama de moarte, ca isi iubesc copilul desi au aflat ca e al altui barbat, ca-si urasc parintii, ca sunt gay, ca au ganduri suicidale si cate si mai cate. E emotionant sa citesti toate aceste ganduri de o sinceritate… brutala as numi-o.

Alt lucru foarte interesant e modul creativ in care au ales sa se destainuie. Expeditorii chiar au investit timp, munca si pasiune in crearea acestor bucati de hartie.Veti vedea carti postale care sunt adevarate opere de arta. Si combinate cu mesajul pe care-l poarta, se transforma in niste lucruri fantastice, uimitoare, cu o anumita valoare artistica, dar mai ales umana. Pe mine m-au impresionat teribil, trebuie sa recunosc. Le vad ca o fereastra catre psihicul uman. Fiecare secret e puternic individualizat, intocmai ca o amprenta, dar in acelasi timp, comun tuturor, datorita factorului uman. Si cu siguranta fiecare dintre noi se va indentifica intr-una din aceste marturisiri. Veti gasi macar o carte postala care va vorbeste direct, in care va regasiti, de parca ar fi scrisa de voi.

Am stat si m-am intrebat cum de a prins viata acest proiect?! Sa fi fost oare faptul ca oamenii sunt mereu in cautarea autenticitatii, originalitatii, a esteticului si a lucrurilor urate exprimate frumos (pentru diminuarea efectului lor negativ)? Sau poate ca vor sa inteleaga mai bine propriul lor secret, prin urmare sa se cunoasca mai bine pe ei insisi, sa accepte ceea ce sunt si cum sunt? Sau poate ca povara unui lucru tinut ascuns prea mult timp a devenit insuportabila si e mult mai usor sa te deschizi in fata unui strain care nu te va judeca niciodata pentru ca nu te cunoaste? Sau poate toate astea la un loc. Eu tind sa cred totusi ca cel mai important motiv este singuratatea. Ca oricat de multi prieteni am avea, ca oricat de plina ar fi viata noastra, noi oamenii tot singuri ne simtim! Atat de singuri, incat jucam roluri toata viata noastra si ne agatam de tot felul de lucruri…Ne ascundem sub chipuri fericite ca sa ne mascam singuratatea…. Caci singuri venim pe lume, singuri ne ducem.

In final va las cu un filmulet care ma emotioneaza de fiecare data (si credeti-ma ca l-am vazut de zeci de ori!). Nu se poate sa nu te impresioneze reactiile acestor oameni care-si dau jos masca si-si permit sa fie sinceri, sa-si expuna „o farama din ei”.

CITATUL ZILEI:

Secretul nu este ceva nedezvăluit, ci ceva spus tainic, în şoaptă.

Marcel Pagnol

Socrate si zvonurile

In Grecia antica, Socrate (469-399 iC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
-Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?
-Stai o clipa, ii replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.
-Trei? s-a mirat omul.
-Asa este, a continuat Socrate. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?
-Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.
-E-n regula, zise Socrate. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
-Nu, dimpotriva…
-Deci, a continuat Socrate, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?
Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat:
-Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba: filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?
-Nu, nu chiar…
-Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?
Omul era invins si s-a rusinat.
Iata de ce Socrate a fost un mare filozof si era atat de mult respectat.