Dar parcarile? Unde sunt parcarile?

Din acest moment, un sunet ma va bantui pentru tot restul vietii mele: tiiit-tiiit-tiiit, acompaniat de lumini portocalii intermitente! Si tot din acest moment, jur ca ma voi hlizi pe geam toata ziulica, exact ca babele care nu au nimic altceva de facut. Numai ca eu voi avea ceva de facut, voi indeplini o misiune foarte importanta: imi voi pazi masina de nenorocitii de la primarie!

Caci buzunarul meu plange amarnic si se vaita si tipa de durere ca a slabit brusc, chiar acum in preajma sarbatorilor! A avut norocul sa fie usurat de 250 de lei in seara asta! Si nu, nu sunt ironica atunci cand numesc asta noroc, pentru ca putea sa fie jefuit de 700 de lei!

Dap, nu stiu prin ce minune m-a pus Dumnezeu sa ma uit pe fereastra exact in timp ce Pisicuta noastra era ridicata! Am crezut ca mi se face rau! Nu m-am imbracat in viata mea atat de repede si nici nu am coborat scarile vreodata cu asa viteza! Nici lift nu mi-a trebuit! Daca aveam reactor in fund si tot nu ma miscam asa de eficient! Am ajuns la fix, exact cand se pregateau sa plece cu masina pe platforma. Am afisat moaca indurerata de nevasta cu sot plecat in delegatie, aveam chiar pregatite si vreo 2 lacrimi in coltul ochilor, sa le vars la nevoie. Nu am mai apelat la ele, caci am trecut imediat la artileria grea si anume temperamentul meu vulcanic de olteanca data dracului.

In final mi-au dat masina jos de pe platforma, dar nu datorita pletei mele blonde si nici genelor lungi, ci contra cost, bineinteles. Probabil ca si scandalul facut a ajutat un pic. Se stransese lumea ca la circ si eu eram personajul principal-nebunul. Mi-au mutat-o 10 metri mai incolo si  asta a costat 2 milioane jumate!!!!! Dar nu s-au lasat pana nu m-au avertizat sa mi pazesc Pisicuta bine, ca nici aici nu e in siguranta! WTF????

Si acum, cu nervii intinsi la maxim si cu buzunarul mai light, va intreb pe voi: unde e logica in toata treaba asta? Unde ar trebui sa ne parcam masina daca locuri de parcare nu sunt? E ilogic. Pana si angajatii primariei au saltat nepasatori din umeri cand i-am intrebat asta. Si totusi, pentru ca sunt ingenioasa, m-am gandit cum sa rezolv problema: eventual o s-o ridic cu o sfoara pana la geam, si o voi tine atarnata acolo. Cand vom avea nevoie de masina, o dam jos, apoi cand ne intoarcem acasa iar o urcam la geam. Si tot asa. Cel putin in felul asta o voi vedea in fiecare secunda si voi fi sigura ca nimeni nu-mi deranjeaza Pisicuta.

Nici nu vreau sa-mi imaginez cum va reactiona Al Meu Ca Bradul cand va afla despre toata tarasenia asta! Mai ales ca saptamana trecuta ne-au lovit din nou masina si azi, culmea culmilor, dintre toate masinile, tocmai pe a noastra s-au gasit s-o ridice prima, desi nu incurca cu nimic circulatia!

Oricum, un lucru este cert: singurii care nu se tem sunt chiar edilii capitalei, caci ei au mintile de mult parcate in locuri sigure, uitate chiar si de ei insisi!