Din gura altora, Povestioara de vineri

Dumnezeu stie de ce avem nevoie

Ultima povestioara pe anul acesta!!!

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi ia durerea.

Dumnezeu a zis: „Nu. Nu eu trebuie să ţi-o iau, ci tu trebuie să o părăseşti!”

I-am cerut lui Dumnezeu să-l facă sănătos pe copilul meu care era paralitic.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Spiritul este complet, corpul este doar ceva temporar!”

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea răbdare.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Răbdarea apare în urma necazurilor, nu se oferă, se câştigă!”

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea fericire.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Iţi dau binecuvântare. Tu hotărăşti dacă vrei să fii fericit!”

I-am cerut lui Dumnezeu să mă elibereze de suferinţă.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Suferinţele te îndepărtează de ambiţiile lumii şi te apropie de mine!”

I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să fiu mai bun.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Trebuie să creşti tu singur şi eu te voi lăstări ca să faci fructe!

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea toate lucrurile de care să mă bucur în viaţă.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Îţi dau viaţă ca să te bucuri de toate lucrurile!”.

I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să-i iubesc pe ceilalţi cu aceeaşi dragoste cu care mă iubeşte El pe mine.

Dumnezeu mi-a zis: „Ah, în sfârşit, începi să înveţi!!!

Un An Nou fericit tuturor!

Reclame
Propriu şi personal

Termitele de hipermarket

Hungry termiteMargeluta a descoperit de curand ca sarbatorile in general, si de iarna in special, au un efect taaaare ciudat asupra oamenilor. Da, stiu faza cu „de Craciun sa fim mai buni si mai generosi” si nu, nu la asta ma refeream. Anul asta, in ajunul Craciunului, Margeluta s-a facut mica-mica si s-a ingalbenit de frica (na ca rimeaza!), pentru ca a observat la semenii sai niste comportamente… cel putin ciudate. La inceput a crezut ca nu vede bine din cauza miopiei si lipsei ochelarilor de pe nas, apoi dupa ce s-a frecat bine la ochi, si-a zis ca poate oamenii au fost rapiti de extrateresti si inlocuiti cu unii de-ai lor. Alte variante au fost ca a dat strechea in toti pamantenii sau ca sunt posedati de spirite malefice.

In final, la o privire mai atenta si dupa ce i-a trecut socul initial, Margeaua s-a convins ca este vorba despre niste mutatii genetice fantastice care-i transforma pe oameni in… termite ce rod cu nesat tot ce le pica in fata ochilor. Cele mai de temut sunt desigur, cele din subspecia „Termitaes de Hipermarketus”, avand ca habitat orasele mari ale tarii si vanandu-si prada in Carrefour, Cora, Real si alte spatii de genul. De obicei ies la vanatoare in grupuri mari, organizati sub forma de gramada. Viteza lor de actiune este una de neegalat, caci nici nu vezi cand ti-au dat atacul la caruciorul din dotare. Au un simt crescut al competitiei, te citesc din priviri, miros ce-ti doresti si exact cand tu intinzi mana sa iei produsul de pe raft, TEAPA! ti l-au sterpelit de sub nas! Nu uita bineinteles ca apoi sa-ti arunce peste umar cu superioritate, acea privire de invingator, plina de dispret! „Na, ca ti-am facut-o fraiero!”. Si asta in timp ce tu, biata victima, ramai ca proasta cu mana intinsa si cu o expresie tampa pe fata! O fotografie intr-un astfel de moment ar face cat o mie de cuvinte!

Cu o viteza uimitoare si o dexteritate fantastica, golesc unul dupa altul toate rafturile, in timp ce se imping, se imbulzesc, isi dau coate si se lovesc in carucioare, uneori adresandu-si cuvinte pline de „respect”! Caci desi fac parte din aceeasi specie, cand vine vorba de procurarea hranei, Termitaes de Hipermarketus (in traducere, Termitele de supermarket) sunt in stare sa-si atace si chiar sa-si devoreze semenii. Foamea lor nu are limite, poftele le sunt de nestavilit, lucru confirmat cu ingrijorare si de cercetatorii din domeniu. Sfatul acestora e sa nu le stati in cale, sa le evitati pe cat posibil, daca nu vreti sa ramaneti cu sechele! In cazul in care patronul v-a dat salariul abia in ziua de 24 decembrie(da, puteti sa-i adresati niste „calde urari” pentru asta, chiar daca e ajunul Craciunului) si nu aveti de ales decat sa va aruncati cu stoicism in gura lupului, pardon, a termitelor de hipermarket, cercetatorii va sfatuiesc sa va pastrati calmul si sa va terminati treaba cat mai rapid cu putinta! Cu cat va aflati mai mult in mijlocul lor, cu atat riscurile la adresa sanatatii dumneavoastra cresc considerabil!

Din gura altora, Povestioara de vineri

Marturia unei lumanari

M-ati aprins si va uitati ganditori la lumina mea. Simtiti bucurie in suflet? In mod sigur eu ma bucur, pentru ca am un sens numai cand ard. Nu sunt trista, chiar daca, arzand, am devenit mai mica. De fapt eu am doar doua posibilitati:

Prima e sa raman intreaga. Asta ar insemna sa nu fiu aprinsa si atunci nu ma micsorez, dar nici nu-mi implinesc rostul.

A doua ar fi sa raspandesc lumina si caldura si, prin asta, sa ma daruiesc chiar pe mine insami. Asta e mult mai frumos, decat sa raman rece si fara rost.

Si voi, oamenii, sunteti la fel. Cand traiti numai pentru voi, sunteti lumanarea neaprinsa, care nu si-a implinit rostul. Dar daca daruiti lumina si caldura, atunci aveti un sens. Pentru asta trebuie sa dati ceva: iubirea, adevarul, bucuria, increderea si dorurile pe care le purtati in inima. Ganditi-va, cu pace in suflet, ca sunteti ca o lumanare aprinsa. Sa nu va temeti ca deveniti mai mici! Asta e o iluzie. Inauntrul vostru e mereu Lumina.

Eu sunt doar o simpla lumanare aprinsa. Singura, luminez mai putin. Dar cand suntem mai multe impreuna, lumina si caldura sunt mai puternice. Si la voi oamenii e tot asa: impreuna luminati mai mult!!!

Craciun fericit tuturor!

De-a leapşa

Meaningful Margeluta

ATENTIE! ACEASTA POSTARE ESTE SCRISA SUB INFLUENTA NEFASTA A PLICTISELII!

Sa fie apropierea Craciunului sau lipsa de ocupatie? In fine, cert e ca Margeluta, in lungile ei perindari internautice, mai gaseste cate o chestie distractiva si fara de niciun folos (in afara de propriul amuzament 😛 ) si normal ca nu se poate abtine sa nu o arate si cititorilor margelati.

Asadar, daca nu stiati ce inseamna numele Margelutei in lumea cyborgilor, azi v-a lovit norocul, caci iata, adevar va aduc voua:


Mechanical Artificial Replicant Generated for Exploration, Logical Utility and Thorough Assassination

Get Your Cyborg Name

Sau poate nu stiati de cata dragoste e capabila inimioara de Margea:
Marvelous Amorous Reveler Giving Erotic Loving and Unrestrained, Thrilling Affection

Get Your Sexy Name

Oricum, tocilarii ar trebui sa fuga din calea mea, se pare ca papilelor mele le place sa fie desfatate cu geek brain! 😀 😀 😀
Malevolent, Anthropologist-Reaping, Geek-Eating Lycanthrope from the Underground Twisted Abbey

Get Your Monster Name

So, what does your name mean? Leapsa transformata in bulgari de zapada si aruncata in toti cei care-mi calca pragul! 😉

De-a leapşa

What book are you?

Acum ceva timp, am primit o leapsa foarte interesanta de la Ana. Ideea e sa descoperi ce carte esti, facand un quiz. Pe mine m-a amuzat teribil si iata rezultatul:


You’re Anne of Green Gables!

by L.M. Montgomery

Bright, chipper, vivid, but with the emotional fortitude of cottage
cheese, you make quite an impression on everyone you meet. You’re impulsive, rash,
honest, and probably don’t have a great relationship with your parents. People hurt
your feelings constantly, but your brazen honestly doesn’t exactly treat others with
kid gloves. Ultimately, though, you win the hearts and minds of everyone that matters.
You spell your name with an E and you want everyone to know about it.

Take the Book Quiz

 

In plus, am descoperit ca mai exista un al doilea book quiz si nu am rezistat tentatiei. Asa ca iata rezultatul si la acesta:


You’re The Bible!

by ?

One of the most controversial, misunderstood, and yet powerful
people alive, you spark extensive discourse wherever you go. People think you
hate a whole lot of things, and you probably do, but people forget about your
hatred for shrimp. Mostly, you like to tell stories and then be overwhelmed by
how many different ways people interpret the things you tell them. The older
you are, the less forgiving you become. While few can argue you’re trying to
do good, most would say that you’ve wound up doing a good deal of ill. After
all, the road to hell is paved with good intentions. Maybe you should just
beget while the begetting’s good.

Take the Book Quiz II

 

😀 😀 😀 Prima carte nu am citit-o, dar cu siguranta mi-a starnit interesul sa vad despre ce e vorba. Insa al doilea rezultat m-a surprins si m-a amuzat cel mai tare! Si-n acelasi timp mi-a adus aminte de serile din copilarie cand citeam Biblia!

Propriu şi personal

Would you tell me your secret?

Secret= I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidențial; ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor.
II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină.

Aşa defineşte dicţionarul limbii române „secretul”. Eu i-as spune „farama din tine”, pentru ca secretul e de fapt o bucata din sufletul tau, o particica rupta din adancurile fiintei tale, din straturile cele mai profunde, din acel adevarat EU pe care zi de zi te straduiesti sa il ascunzi de ceilalti, uneori chiar si de tine, de teama ca devoalandu-ti profunzimea propriei fiinte asa cum este ea, te-ai simti gol, slab si ai avea sentimentul de  a nu-ti mai apartine tie insuti. Ca ai putea fi expus judecatii celorlalti, ca n-ai gasi intelegere din partea lor, ca nu te-ar mai iubi, ca ai putea fi parasit, aruncat intr-un colt intunecat si dat uitarii, ca le-ar putea fi scarba de tine si te-ar privi ca pe-un ciudat de la circ sau ar vedea in tine un monstru, ca i-ai putea rani pe cei dragi tie. Sunt tot atatea motive pentru care oamenii, toti oamenii, au secrete. Secretul e parte din natura umana.

Insa, daca propriile secrete au ajuns sa te macine pe dinauntru si din motivele enumerate mai sus, nu te poti deschide in fata cunoscutilor, ce-ar fi daca ai face-o sub anonimat, fata de un strain? Frank Warren a pornit in 2005 un proiect artistic prin care cerea oamenilor din SUA si intreaga lume chiar, sa-i expedieze sub anonimitate, una-doua carti postale homemade in care sa-si dezvaluie in mod sincer si succint secretele. Va intrebati de ce ar face cineva acest lucru? Ei bine, indiferent de motivatie, cea mai probabila fiind nevoia de a se elibera cumva de povara lucrurilor tainuite, oameni de pretutindeni au raspuns in numar foarte mare provocarii lansate de Frank, ajungandu-se azi la un site PostSecret, publicarea a 5 carti, numeroase interviuri si evenimente, o comunitate online cu peste 80 000 de useri si chiar expozitii de muzeu. Plus un episod din CSI:NY in care se face referire la acest proiect. Pe langa PostSecret Franta si Germania (afiliate celei din SUA), exista chiar si varianta neaosa a PostSecret, in cazul in care simtiti nevoia de a va dezvalui secretele in mod creativ!

Secretele expediate sunt din cele mai variate, de la amuzante pana la serioase, apasatoare, contin toate aspectele umanitatii: oamenii au recunoscut ca fac pipi la dus(care apropo, cica e cel mai comun secret), ca si-au inselat partenerii de viata, ca se simt singuri, ca au cancer si le e teama de moarte, ca isi iubesc copilul desi au aflat ca e al altui barbat, ca-si urasc parintii, ca sunt gay, ca au ganduri suicidale si cate si mai cate. E emotionant sa citesti toate aceste ganduri de o sinceritate… brutala as numi-o.

Alt lucru foarte interesant e modul creativ in care au ales sa se destainuie. Expeditorii chiar au investit timp, munca si pasiune in crearea acestor bucati de hartie.Veti vedea carti postale care sunt adevarate opere de arta. Si combinate cu mesajul pe care-l poarta, se transforma in niste lucruri fantastice, uimitoare, cu o anumita valoare artistica, dar mai ales umana. Pe mine m-au impresionat teribil, trebuie sa recunosc. Le vad ca o fereastra catre psihicul uman. Fiecare secret e puternic individualizat, intocmai ca o amprenta, dar in acelasi timp, comun tuturor, datorita factorului uman. Si cu siguranta fiecare dintre noi se va indentifica intr-una din aceste marturisiri. Veti gasi macar o carte postala care va vorbeste direct, in care va regasiti, de parca ar fi scrisa de voi.

Am stat si m-am intrebat cum de a prins viata acest proiect?! Sa fi fost oare faptul ca oamenii  sunt mereu in cautarea autenticitatii, originalitatii, a esteticului si a lucrurilor urate exprimate frumos (pentru diminuarea efectului lor negativ)? Sau poate ca vor sa inteleaga mai bine propriul lor secret, prin urmare sa se cunoasca mai bine pe ei insisi, sa accepte ceea ce sunt si cum sunt? Sau poate ca povara unui lucru tinut ascuns prea mult timp a devenit insuportabila si e mult mai usor sa te deschizi in fata unui strain care nu te va judeca niciodata pentru ca nu te cunoaste? Sau poate toate astea la un loc. Eu tind sa cred totusi ca cel mai important motiv este singuratatea. Ca oricat de multi prieteni am avea, ca oricat de plina ar fi viata noastra, noi oamenii tot singuri ne simtim! Atat de singuri, incat jucam roluri toata viata noastra si ne agatam de tot felul de lucruri…Ne ascundem sub chipuri fericite ca sa ne mascam singuratatea…. Caci singuri venim pe lume, singuri ne ducem.

In final va las cu un filmulet care ma emotioneaza de fiecare data (si credeti-ma ca l-am vazut de zeci de ori!). Nu se poate sa nu te impresioneze reactiile acestor oameni care-si dau jos masca si-si permit sa fie sinceri, sa-si expuna „o farama din ei”.

Din gura altora, Povestioara de vineri

Socrate si zvonurile

In Grecia antica, Socrate (469-399 iC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
-Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?
-Stai o clipa, ii replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.
-Trei? s-a mirat omul.
-Asa este, a continuat Socrate. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?
-Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.
-E-n regula, zise Socrate. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
-Nu, dimpotriva…
-Deci, a continuat Socrate, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?
Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat:
-Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba: filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?
-Nu, nu chiar…
-Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?
Omul era invins si s-a rusinat.
Iata de ce Socrate a fost un mare filozof si era atat de mult respectat.