Plimbareee? Plimbare…

All the books one wantsEu si nasa mea de cununie ne asemanam foarte mult din punct de vedere al hobby-urilor, mai ales cand vine vorba de calatorii sau simple plimbari. Asa ca saptamana asta, cand a fost in Bucuresti cu treburi personale si a stat la noi 2 zile, Margeaua a fost cea mai bucuroasa-am avut si eu un motiv sa ies din casa si mai ales, cu cine!

Miercuri seara, am luat la pas Calea Victoriei, pe care imi doream de mult s-o vad. Am cascat gura la hotelurile cu multe stele ca Novotel, Radisson, Continental, Hilton, Capsa, ne-am zgait in vitrinele magazinelor de lux, ne-am notat programul Teatrului de revista, unde vrem sa ajungem cat mai curand posibil, ne-am fotografiat in fata Cercului Militar. Si am avut cel mai bun ghid, pe cumnatul meu, care este pur si simplu o harta ambulanta a capitalei. L-am innebunit cu intrebarile, saracul: „Aici ce este?” „Si aici ce e?”, intocmai ca un copil mic. 😛  Dar nu s-a suparat… Din pacate nu am avut cu ce sa fac fotografii, pentru ca aparatul meu foto s-a stricat asta-vara, cand ne-am intors de la mare, exact la intrarea in tara. Cred ca nici el nu voia sa vina acasa, isi dorea un concediu prelungit…si s-a ales cu unul…medical, caci nu-i mai functioneaza obiectivul. Si din momentul acela, tot plang dupa Sonyul meu bolnavior. 😦

In ziua urmatoare, tot la ceas de seara, am fost la Universitate, de unde mi-a cumparat Al Meu Ca Bradul 2 carti (Hemingway -„Adio arme!” si Jose Saramago-„Pluta de piatra”) de la vanzatorii de carti vechi si ne-am amuzat citind toate proverbele de la Proiectul Strada Cartii, afisate pe cladire. Trecand pe langa Teatrul National de Opereta Ion Dacian, am auzit facand vocalize o soprana (zic eu ca era soprana!). Probabil se pregatea de spectacolul din seara aceea de joi. Si uite asa am mai trecut ceva pe lista mea cu lucruri de facut in Bucuresti- sa mergem la opereta. Daa, „bucuria” Alui Meu Ca Bradul, deja i se zbarlise parul pe el numai la auzul cuvantului! 😀 Dar eu imi doresc mult de tot sa vad un astfel de spectacol, caci m-a impresionat fantastic cel vazut in clasa a sasea la Craiova, cand am fost in excursie cu clasa. Si de atunci imi tot promit sa repet experienta, dar fara succes pana acum. Pana acum… Si plimbarea s-a incheiat cu un moment de odihna pe o banca exact langa Km 0 al capitalei. Si langa niste pustani care se sarutau de mama focului…Dragostea, ce sa-i faci?!?!  Din fericire, joi am reusit sa fac rost de un aparat foto, dar nu performant, de aici si calitatea slaba a fotografiilor. Asta daca vi le-as putea arata, ca deocamdata nu le pot incarca din cauza conexiunii slabe la internet. 😦

Oricum, ideea este ca Bucurestiul are un farmec aparte  vazut la ceas de seara. Valul intunericului ascunde, pe cat posibil, stratul gros de praf, rahateii cainilor si mormanele de gunoi. Mai rau e cand se lumineaza de ziua!

LATER EDIT: Fotografii din serile cu pricina puteti vedea aici.  😉