Smile!!!

FluNu, nu m-a parasit! Dimpotriva, am devenit prietene la catarama, suntem nedezlipite. Ne-am transformat intr- un cuplu remarcabil, de neegalat, intocmai ca Stan si Bran, ca Ping si Pong, ca sarea si piperul, ca untul si felia de paine! Cine? Cum cine? Margeaua si Viroza!

Se pare ca i-am cazut cu tronc doamnei cu pricina si prin urmare, nu prea mai vrea sa plece, se tine de mine ca scaiul! Si la fel de nedezlipita de subsemnata Margea a fost si luni, cand vrand-nevrand, a trebuit sa merg sa-mi fac buletinul! Da, ala nou, cu numele la fel de nou! (Trebuia sa-l am de prin august, dar shhht! nu spuneti nimanui, ramane secretul nostru! 😉 Ce sa-i faci, e greu sa renunti la un bun pe care l-ai avut toata viata!!)

Si uite asa, vrand-nevrand, s-a prezentat Margeaua la sectia de politie nr. 19 cu tot cu actele sale si copiile lor, si s-a asezat cuminte la rand. Si era cat pe ce sa o aiba pe constiinta pe a ei soacra din dotare, care mai-mai sa explodeze cand a vazut ca Margeaua a completat cererea cu numele de fata-deh, obisnuinta!!! „Si-a pastrat numele?” l-a intrebat consternata si dezaprobatoare pe al meu sot, care din pacate e si preaiubitul ei fiu. Relax woman, nu am stirbit onoarea odraslei tale!!! De unde sa stiu eu ca trebuia completat cu noul meu nume de familie, din moment ce lucrul asta nu era specificat nicaieri?

Si a refacut Margeaua cererea, timp in care Socrella intocmai ca resortul de la ora de fizica din liceu, a revenit la starea initiala de multumire. Si am continuat sa asteptam la o coada ce parea ca nu scade deloc, in timp ce stranutam intruna, si-mi curgeau ochii si nasul, iar vocea de bas, tusea de magar si suflatul nasului ar fi zburlit parul pe orice miorlaitoare, oricat de neinfricata ar fi fost si ar fi dat cosmaruri oricui pe o raza de 50 de metri!

Aruncatul de sageti usturatoare din ochi asupra Socrellei mi-a fost brusc intrerupt de functionara de acolo, care ne-a chemat in birou, exact cand soacra-mea se chinuia groaznic sa-si scoata o sageata ce-si nimerise tinta! 😉 Dupa ce mi-a verificat actele cu un ochi mai scrutator ca al Socrellei proaspat dobandite, mi-a aratat binevoitoare scaunul pe care trebuia sa ma asez, pentru a-mi imortaliza chipul de zana. Chip care  exact in momentul declansarii aparatului foto, s-a metamorfozat intr-unul de creatura nemaivazuta, hidoasa si infometata, ivita parca din strafundurile unei lumi intunecate. Moment mai prielnic sa stranut de 5 ori la rand nu am gasit se pare! Sa nu mai spun ca pe functionara  nu a deranjat-o de nicio culoare ca eu arat in poza de parca as fi ruda de sange cu Al din Balta sau mai bine zis, o amestecatura ciudata de Imparatul Rosu, care cu-n ochi plangea si cu unul radea, Ghionoaie cu parul valvoi si ochii bulbucati, Rudolph cu nasul rosu si Alien cu gura mare si baloasa!

Daaaa, abia astept sa treaca cele 10 zile sa-mi iau buletinul! Buletin de Bucuresti, ma! 😉