Inima perfecta

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

– Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

– Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

– Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

Sursa: damaideparte.ro resurse pentru dezvoltare personala si spirituala

Traieste fiecare zi ca si cand ar fi ultima!

Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a scos un pachet învelit în hârtie:

– Acesta, a spus el, nu este un simplu pachet, e lenjerie.

A aruncat hârtia de împachetat şi a privit mătasea rafinată şi dantela.

– Sotia mea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la Paris, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.

S-a apropiat de pat şi a aşezat lenjeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:

Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită!!!

Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.

Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.

Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.

Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.

Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.

Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre. Şi în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.

Povestioara gasita pe facebook.

10 lucruri care mi-au placut in vara asta

Coincidenta sau nu, tocmai acum cand blogul meu a implinit un an, am castigat o carte de la Bia! Asta da cadou, Margeaua e super incantata! Abia astept sa o primesc! Multumesc mult de tot Bia! 😉

Apoi, Monica si Crissu s-au gandit sa-mi mai faca o bucurie, premiindu-ma cu urmatoarele distinctii (deja Margeaua s-a umflat in pene toata): i-love-your-blog-awardI like to read your blog

Happy blogAcum leapsa cere sa vorbesc despre 10 lucruri care-mi plac, dar cum eu am tot scris despre cele 101 mici placeri ale mele, voi vorbi in schimb despre 10 lucruri care mi-au placut in vara asta, ce tocmai s-a incheiat. Doamne ce repede s-a dus!

Asadar, in vara asta mi-a placut, in ordine absolut aleatorie, cum imi vin in minte:

-ca m-am legat la cap! Sunt o doamna acum, ma! 😛

-ca nu am ramas datori dupa nunta, ci din contra 😀

-ca ne-am luat masina de spalat, botezata Tontonica, plus alte 4 electrocasnice! Femeie de casa  ma fac, gata! 😛

-ca ne-am gasit si noi cuibusorul nostru de nebunii! Dupa mii de obstacole, am reusit in sfarsit!

-luna de miere. Ce n-as da sa o mai repetam! Dau un an din viata pentru inca o luna de miere ca asta!

-ziua lui Mane. Care apropo, acum nu mai vrea sa i se spuna asa, ci ME-DEEA, cu accent pe ultima silaba!

-cum arata casa alor mei dupa renovare. Mi-e draga de numa-numa! Iar curtea maaare, plina de flori, cu bancutele de sub par si masa cu umbreluta de pe terasa mi-au adus numai clipe de relaxare in vara asta!

-ca am trait sa o vad pe Cori mireasa! Si ce mireasa frumoasa a fost!

-ca mi-am infrant frica de apa si am reusit sa intru in mare! Al Meu Ca Bradul a fost cel mai fericit! Inca un motiv sa nu uite luna de miere niciodata!

-ca bunicul din partea mamei s-a insanatosit si a putut veni la nunta mea! De fapt, sunt fericita ca  toti bunicii mei au fost alaturi de mine si m-au vazut mireasa! Era dorinta mea cea mai mare, pentru care m-am rugat in fiecare seara!

Ia sa le premiem noi acum pe fetele astea super simpatice si sa vedem ce le-a placut in vara asta Anei,Biancai si Mihaelei!!

Dilema regelui

A fost odata un rege tanar, care fu prins odata intr-o lupta cu armatele imparatiei vecine.

Monarhul imparatiei vecine ar fi putut sa-l omoare imediat, dar gandindu-se poate la tineretea prizonierului ii oferi libertatea, cu o singura conditie: ca in decurs de un an regele cel tanar sa afle raspunsul la o intrebare dificila si sa aduca raspunsul in anul urmator, chiar in ziua in care a pierdut batalia.

Intrebarea era: „Ce vor cu adevarat femeile?

O asemenea intrebare poate sa incurce chiar mintile cele mai cunoscatoare din regat, gandi tanarul rege, care stiu atunci ca a primit o sarcina imposibila. Acceptand totusi provocarea pentru ca n-avea incotro, el pleca cu promisiunea ca se va intoarce cu raspunsul, sau se va pregati sa moara exact peste un an.

Ajuns acasa el lua personal la intrebari toate femeile din regat, de la printese pana la bucatarese si prostituate, apoi intreba preoti, intelepti, tarani, cersetori, chiar si mascariciul curtii fu rugat sa-si dea cu parerea. Nimeni insa nu putu sa dea un raspuns satisfacator.

Mai ramasese doar o vrajitoare – Muma Padurii – o faptura urata, stirba si cocosata care traia intr-o padure, inconjurata de animalele si farmecele ei. Regele stia ca vrajitoarea ii va cere un pret exorbitant, dar ziua cand trebuia sa dea raspunsul era atat de aproape incat el se gandi ca nu mai are practic nimic de pierdut. Vrajitoarea ceru in schimbul raspunsului ca regele sa se casatoreasca cu ea.

Regele accepta alianta cu inima grea si gandind la propria infrangere, dar dincolo de interesul personal el gandi atunci ca este mult mai important sa se afle neaparat raspunsul la acea intrebare la care n-a putut raspunde nimeni. Raspunsul pe care vrajitoarea i-l dadu era ca „Ceea ce doreste o femeie cel mai mult este sa decida ea insasi ce face cu viata ei”.

Monarhul tarii vecine vazu corectitudinea raspunsului primit, si din ziua aceea intre cele doua tari se instaura o pace si o prietenie trainica.

Intre timp, la palatul tinarului rege se faceau pregatiri de nunta. Fiind o persoana de o integritate deosebita, el se purta frumos cu viitoarea sotie si ii asigura tot ce avea nevoie pentru viata impreuna, vorbindu-i intotdeauna cu multa rabdare, bunatate si respect. In dimineata zilei in care urma sa aiba loc nunta, el intra in camera ei, aducandu-i in dar un minunat buchet de flori.

Dar spre surpriza lui, in locul unei vrajitoare urate, il astepta o fata de o frumusete orbitoare, imbracata in cea mai splendida rochie de mireasa. Regele intreba cum de s-a schimbat astfel, iar ea raspunse ca vrajitoarele sunt maestre in ale transformarii, si jumatate din timp de acum inainte ea va avea aspectul de Muma Padurii, iar cealalta jumatate ea se va arata frumoasa ca Zana Florilor .

Fata ii mai spuse ca el are dreptul sa aleaga in care din cele doua aspecte si-ar dori sa apara ziua, si in care isi doreste sa apara noaptea. Grea dilema pentru tanarul mire, care, indragostit pana peste cap dintr-o singura privire, ar fi vrut sa mearga cu ea oriunde si sa o arate intregii lumi. Dar pe de alta parte, desigur, tare ar fi vrut sa imbratiseze si noaptea in intimitatea iubirii, tot pe sotia cea frumoasa.

Ce alegere credeti ca a facut in final tanarul rege?

Nobilul rege raspunse viitoarei sale sotii ca o va lasa pe ea sa decida ce face cu viata ei. Si ce s-a intamplat mai departe? Fata incepu sa rada si-i spuse regelui ca daca alegerea este a ei, atunci ea vrea sa fie si ziua si noaptea tot frumoasa si buna, de dragul iubirii unui om atat de bun.

Povestioara gasita pe facebook.

Gia

Gia(1998)Gia, filmul pe care l-am vazut aseara este unul mai vechi, din 1998 daca nu ma insel, dar mi-a lasat o impresie puternica, poate si pentru ca am stiut ca este un film biografic, genul care-mi place mie. Filmul prezinta povestea reala a fotomodelului Gia Marie Carangi, considerata a fi primul topmodel al Americii si se bazeaza pe marturiile apropiatilor si a jurnalului ei.  Rebela, nonconformista si foarte frumoasa, Gia a avut parte de o ascensiune rapida in lumea modei la sfarsitul anilor 70, insa si de o moarte tragica, in 1986 (la doar 26 de ani), fiind totodata si una dintre primele femei faimoase din SUA care a murit de SIDA. Viata ei a fost una scurta, tumultuoasa, plina de promiscuitate. In definitiv, Gia era doar o fetita singura si speriata, care voia atentie si iubire si pentru ca n-a rezistat in lumea cruda a modei, a apelat la droguri, devenind dependenta de heroina. A incercat de cateva ori sa scape de patima drogurilor, insa fiecare incercare s-a soldat cu un esec, astfel incat intr-un final a ajuns  sa se culce cu barbati pentru bani si a fost chiar violata in cateva randuri.

Lasand la o parte scenele fierbinti in care Angelina Jolie este goala, filmul te pune serios pe ganduri, caci vorbeste despre drama de dincolo de coperta revistelor glossy, despre lumea aspra, superficiala si falsa a modei, unde a avea totul inseamna a nu avea de fapt, nimic, unde diferenta dintre esenta si aparenta este ca de la cer la pamant. Concluzia? In viata reala, frumusetea nu e totul, chiar daca industria cosmeticelor si a modei incearca sa ne convinga de contrariu. Iar pentru prestatia Angelinei Jolie, jos palaria! Fata asta chiar stie sa joace! Acum, dupa ce am vazut-o in rolul asta, eu, care nu ma dadeam in vant dupa ea, recunosc ca pe langa faptul ca e o adevarata frumusete, e si o adevarata actrita!  Si-a meritat Globul de Aur primit pentru prestatia din Gia!

Un an de Siraguri

Pahar de sampanieCand eram la scoala, de fiecare data cand ziua mea de nastere cadea in timpul saptamanii, imi caram in ghiozdan 2-3 cutii cu bomboane de ciocolata si imi serveam colegii de clasa dupa ce imi cantau La multi ani (pfff, ce vremuri!), dar petrecerea propriu-zisa (cea cu tortul) se tinea intotdeauna in week-end. Si cum obiceiurile vechi mor greu, Margeaua sarbatoreste abia azi, desi blogul a implinit un an miercuri, pe 1 septembrie. Asadar, va invit la un pahar de sampanie virtuala si o felie de tort(ciocolata si visine, preferatul meu) tot virtual(of course! :P) caci e mare sarbatoare!!! Siragurile au implinit un anisor!

Un an de impartasit emotii, bucurii, tristeti, dezamagiri…un an din viata unui om simplu… Un an de ganduri insirate pe ata vietii…

Si pentru ca asa e frumos si sunt o Margea educata si simtita, va multumesc tuturor celor care-mi treceti pragul Siragurilor, care ma cititi si-mi lasati comentarii, indiferent daca faceti asta in mod constant sau doar din cand in cand! Ma bucura prezenta voastra aici!

My desktop

Am ramas datoare cu multe lepse neonorate, deci iar am un teanc urias de rezolvat!!! Cu atat mai bine, ca am de unde alege! 😛 Asadar, in situatia de fata, m-am gandit eu bine ca ar fi cazul sa incep sa le onorez, pe rand, una cate una, sa nu supar expeditorii lor (cu scuzele de rigoare!). Ordinea nu este cea cronologica, ci una aleatorie.

Azi o leapsa primita de la Bia, in care trebuie sa-mi prezint wallpaperul ce-mi face cu ochiul de pe ecranul laptopului meu. Ei bine, eu ma plictisesc repede, asa ca le schimb mereu. Si cand ma satur sa ma tot priveasca iscoditor in ochi Margeaua si Al Ei Ca Bradul de pe monitor, pun repede ba o fotografie cu floarea-soarelui, ba una cu maci (florile mele preferate) sau cine stie ce colt de natura. Important e sa fie niste imagini viu colorate, pline de viata si optimism. Am si cateva fotografii facute de mine, niste peisaje care-mi sunt foarte dragi si pe care le mai folosesc din cand in cand ca wallpaper.

Mai jos, cateva din imaginile pe care le folosesc frecvent si pe care le puteti copia chiar. Sunt luate de pe google, asa ca nu v-as putea specifica sursa lor.

Sunflower Field
Red Poppy Field
Summer Sunflower
Summer Sunflower2

Lupta cu sine

lupO povestioara primita pe mail de la Aurelia, careia ii multumesc mult de tot! Iar ceilalti care va faceti timp si pentru blogul meu, daca aveti astfel de povestioare cu talc, nu ezitati sa mi le trimiteti pe adresa de mail de la contact! 😉

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane. Si ii spunea asa:

-Exista in fiecare dintre noi, doi lupi:

Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul,superioritatea si egocentrismul.
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire, nepotelul il intreaba:

-Bunicule… si care lup castiga? La care batranul ii raspunde simplu :

Cel pe care il hranesti!

Fuse, fuse si se duse…

ForeverDin categoria „fuse, fuse si se duse”, uite ca a trecut deja o luna de la nunta Margelutei cu Al Ei Ca Bradul. Si cum la Bucuresti picaturile de internet pe care le furam, pardon-„imprumutam” de pe la vecini nu erau de ajuns pentru a ma lasa sa postez pe blog, iata ca fac asta abia acum, la o luna de la marele eveniment. Si nu pentru ca as fi rezolvat acest mic incovenient, ci pentru ca m-am refugiat acasa la ai mei pentru o saptamana. Nu va imaginati acum ca deja sunt probleme in Paradis! Nu, deloc! E asa de bine maritata! Doar ca Al Meu Ca Bradul fiind plecat in delegatie si eu fiind satula sa ma zgaiesc in continuu la pereti, mi-a trecut prin capsor o idee brilianta: ce-ar fi sa-i onorez pe ai mei parinti cu prezenta-mi mirobolanta? 😀 Si ei care crezusera ca au scapat definitiv de mine! Continuati sa visati dragilor! Muahahaha…(a se imagina un ras malefic la partea asta! :P)

Si acum despre nunta pe scurt! S-a dus totul asa de repede si eu am fost atat, dar ATAT DE OBOSITA, incat nu am apucat sa ma bucur pe deplin de eveniment! Nici nu stiu cand s-a scurs timpul! Nici nu stiu unde s-a furisat ziua asta de sambata, 31 iulie 2010! M-am pregatit intens un an intreg pentru o singura zi, iar eu nici macar nu-mi dau seama cand si unde s-a dus ziua asta, nici nu am apucat sa o traiesc!  Noroc ca exista fotografiile, caci sunt multe lucururi pe care nu mi le mai amintesc, iar pe altele nu le-am observat pur si simplu- ca de exemplu servetelele personalizate despre care credeam ca au uitat decoratorii sa mi le aduca, dar ele erau bine merci pe masa si eu nu le vazusem!

Au fost o multime de intamplari neprevazute, dar daca nu s-ar fi petrecut, nu as mai avea despre ce sa povestesc acum, caci ele constituie picanteriile nuntii, despre care o sa radem si o sa glumim o viata intreaga! Si acum, privind in urma, chiar ma amuza, desi in momentele acelea nu prea-mi ardea de ras!

Avand la activ doar 10 ore de somn intr-o saptamana, dupa cununia civila mi s-a facut rau si nu am mai ajuns la coafeza sa-mi schimb coafura, asa cum stabilisem! Ca sa nu mai spun ca am intarziat la primarie, ca am uitat sa-mi iau cercei (eu care sunt innebunita dupa cercei si am cateva sute ) si ca mi-am facut singura buchetul de cununie in 5 minute! Iar imediat dupa marele DA, poc! au facut unghiile mele! Noroc ca nu se vede in fotografii ca sunt rupte! 😉 Sa mai amintesc ca mi-am agatat tullul de la rochie cu tocurile sau ca la cununia religioasa mi-a curs vinul pe toata rochia, de sus pana jos, si asta inainte de sedinta foto? Sau ca, fiind grabiti sa ajungem la restaurant, mi-am uitat gentuta la biserica si mi-a recuperat-o cumnatul meu a doua zi dis-de -dimineata? Sa mai spun ca am dat un milion de lei vechi pe o umbreluta degeaba, fiindca am uitat sa fac fotografii cu ea, desi o luasem cu mine si statea linistita pe bordul masinii? 😀 😀 Plus ca in timpul nuntii au fost furati mirii fericiti! Nu, nu Margeaua si Al Ei Ca Bradul, ci numarul de la masina pe care scria „MIRI FERICITI”! Sa fie sanatos ala care l-a sterpelit si sa aiba o nunta frumoasa si casa de piatra! Caci daca l-a luat, cu siguranta ii trebuia si de ce sa mai dea si 30 de lei pe el? Ca doar sunt atatea cheltuieli la o nunta, asa ca daca poti economisi, de ce nu?

Si totusi, cea mai tare faza ramane cu siguranta cea cu formatia, caci imaginati-va ce soc am avut cand ne-am trezit cu alti lautari decat cei cu care incheiasem contractul! Dupa nunta, am aflat de fapt ca se certasera cu 2 saptamani inainte de nunta noastra si din vechea formatie ramasesera doar 2. Nevoiti sa onoreze contractul incheiat cu noi, au adus repede inca 3 lautari -de unde dracului i-au scos, nu pot sa-mi dau seama! In conditiile astea era logic ca formatia nu era bine sudata si aveau sa se intample nefacute! Instrumental a fost bine, dar mi se oprea mancarea-n gat cand o auzeam pe cantareata! Si cand ma gandesc ca i-am sunat de 2 ori in luna cu nunta sa-i intrebam daca e totul ok, iar ei nu au spus nimic despre cele intamplate! Halal profesionalism si deci, adio onorariu gras, caci nu poti plati un serviciu de care nu ai beneficiat, nu?

In final, a fost o nunta frumoasa, care s-a terminat la 5 dimineata, lumea s-a distrat si cateva idei chiar ne-au fost copiate! Asa ca in definitiv a fost totul bine! Si nici nu am ramas datori! 😉 😛

CITATUL ZILEI:

„Casnicia este ‘nodul destinului’ in care se innoada rational firele a doua vieti, chiar acolo unde nu mai suntem capabili sa intelegem aceasta ratiune!”

Fritz Kuenkel