Din gura altora, Povestioara de vineri

Inima perfecta

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:

– Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.

– Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

– Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

Sursa: damaideparte.ro resurse pentru dezvoltare personala si spirituala

Reclame
Din gura altora, Povestioara de vineri

Traieste fiecare zi ca si cand ar fi ultima!

Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a scos un pachet învelit în hârtie:

– Acesta, a spus el, nu este un simplu pachet, e lenjerie.

A aruncat hârtia de împachetat şi a privit mătasea rafinată şi dantela.

– Sotia mea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la Paris, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.

S-a apropiat de pat şi a aşezat lenjeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:

Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită!!!

Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.

Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.

Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.

Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.

Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.

Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre. Şi în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.

De-a leapşa

10 lucruri care mi-au placut in vara asta

Coincidenta sau nu, tocmai acum cand blogul meu a implinit un an, am castigat o carte de la Bia! Asta da cadou, Margeaua e super incantata! Abia astept sa o primesc! Multumesc mult de tot Bia! 😉

Apoi, Monica si Crissu s-au gandit sa-mi mai faca o bucurie, premiindu-ma cu urmatoarele distinctii (deja Margeaua s-a umflat in pene toata): i-love-your-blog-awardI like to read your blog

Happy blogAcum leapsa cere sa vorbesc despre 10 lucruri care-mi plac, dar cum eu am tot scris despre cele 101 mici placeri ale mele, voi vorbi in schimb despre 10 lucruri care mi-au placut in vara asta, ce tocmai s-a incheiat. Doamne ce repede s-a dus!

Asadar, in vara asta mi-a placut, in ordine absolut aleatorie, cum imi vin in minte:

-ca m-am legat la cap! Sunt o doamna acum, ma! 😛

-ca nu am ramas datori dupa nunta, ci din contra 😀

-ca ne-am luat masina de spalat, botezata Tontonica, plus alte 4 electrocasnice! Femeie de casa  ma fac, gata! 😛

-ca ne-am gasit si noi cuibusorul nostru de nebunii! Dupa mii de obstacole, am reusit in sfarsit!

-luna de miere. Ce n-as da sa o mai repetam! Dau un an din viata pentru inca o luna de miere ca asta!

-ziua lui Mane. Care apropo, acum nu mai vrea sa i se spuna asa, ci ME-DEEA, cu accent pe ultima silaba!

-cum arata casa alor mei dupa renovare. Mi-e draga de numa-numa! Iar curtea maaare, plina de flori, cu bancutele de sub par si masa cu umbreluta de pe terasa mi-au adus numai clipe de relaxare in vara asta!

-ca am trait sa o vad pe Cori mireasa! Si ce mireasa frumoasa a fost!

-ca mi-am infrant frica de apa si am reusit sa intru in mare! Al Meu Ca Bradul a fost cel mai fericit! Inca un motiv sa nu uite luna de miere niciodata!

-ca bunicul din partea mamei s-a insanatosit si a putut veni la nunta mea! De fapt, sunt fericita ca  toti bunicii mei au fost alaturi de mine si m-au vazut mireasa! Era dorinta mea cea mai mare, pentru care m-am rugat in fiecare seara!

Ia sa le premiem noi acum pe fetele astea super simpatice si sa vedem ce le-a placut in vara asta Anei,Biancai si Mihaelei!!

Din gura altora, Povestioara de vineri

Dilema regelui

A fost odata un rege tanar, care fu prins odata intr-o lupta cu armatele imparatiei vecine.

Monarhul imparatiei vecine ar fi putut sa-l omoare imediat, dar gandindu-se poate la tineretea prizonierului ii oferi libertatea, cu o singura conditie: ca in decurs de un an regele cel tanar sa afle raspunsul la o intrebare dificila si sa aduca raspunsul in anul urmator, chiar in ziua in care a pierdut batalia.

Intrebarea era: „Ce vor cu adevarat femeile?

O asemenea intrebare poate sa incurce chiar mintile cele mai cunoscatoare din regat, gandi tanarul rege, care stiu atunci ca a primit o sarcina imposibila. Acceptand totusi provocarea pentru ca n-avea incotro, el pleca cu promisiunea ca se va intoarce cu raspunsul, sau se va pregati sa moara exact peste un an.

Ajuns acasa el lua personal la intrebari toate femeile din regat, de la printese pana la bucatarese si prostituate, apoi intreba preoti, intelepti, tarani, cersetori, chiar si mascariciul curtii fu rugat sa-si dea cu parerea. Nimeni insa nu putu sa dea un raspuns satisfacator.

Mai ramasese doar o vrajitoare – Muma Padurii – o faptura urata, stirba si cocosata care traia intr-o padure, inconjurata de animalele si farmecele ei. Regele stia ca vrajitoarea ii va cere un pret exorbitant, dar ziua cand trebuia sa dea raspunsul era atat de aproape incat el se gandi ca nu mai are practic nimic de pierdut. Vrajitoarea ceru in schimbul raspunsului ca regele sa se casatoreasca cu ea.

Regele accepta alianta cu inima grea si gandind la propria infrangere, dar dincolo de interesul personal el gandi atunci ca este mult mai important sa se afle neaparat raspunsul la acea intrebare la care n-a putut raspunde nimeni. Raspunsul pe care vrajitoarea i-l dadu era ca „Ceea ce doreste o femeie cel mai mult este sa decida ea insasi ce face cu viata ei”.

Monarhul tarii vecine vazu corectitudinea raspunsului primit, si din ziua aceea intre cele doua tari se instaura o pace si o prietenie trainica.

Intre timp, la palatul tinarului rege se faceau pregatiri de nunta. Fiind o persoana de o integritate deosebita, el se purta frumos cu viitoarea sotie si ii asigura tot ce avea nevoie pentru viata impreuna, vorbindu-i intotdeauna cu multa rabdare, bunatate si respect. In dimineata zilei in care urma sa aiba loc nunta, el intra in camera ei, aducandu-i in dar un minunat buchet de flori.

Dar spre surpriza lui, in locul unei vrajitoare urate, il astepta o fata de o frumusete orbitoare, imbracata in cea mai splendida rochie de mireasa. Regele intreba cum de s-a schimbat astfel…iar ea raspunse ca vrajitoarele sunt maestre in ale Transformarii, si jumatate din timp de acum inainte ea va avea aspectul de Muma Padurii, iar cealalta jumatate ea va arata frumoasa ca Zana Florilor .

Fata ii spuse iarasi ca el are dreptul sa aleaga in care din cele doua aspecte si-ar dori sa apara ziua, si in care isi doreste sa apara noaptea. Grea dilema pentru tanarul mire, care, indragostit pana peste cap dintr-o singura privire, ar fi vrut sa mearga cu ea oriunde, si sa o arate intregii lumi …dar pe de alta parte, desigur, tare ar fi vrut sa imbratiseze si noaptea in intimitatea iubirii, tot pe sotia cea frumoasa.

Ce alegere credeti ca a facut in final tanarul rege?

Nobilul rege raspunse viitoarei sale sotii ca… o va lasa pe ea sa decida ce face cu viata ei. Si ce s-a intamplat mai departe? Fata incepu sa rada, si-i spuse regelui ca daca alegerea este a ei, atunci ea vrea sa fie si ziua si noaptea tot Frumoasa si Buna, de dragul Iubirii unui Om atat de bun.

Mărgeluţa im kino

Gia

Gia(1998)Gia, filmul pe care l-am vazut aseara este unul mai vechi, din 1998 daca nu ma insel, dar mi-a lasat o impresie puternica, poate si pentru ca am stiut ca este un film biografic, genul care-mi place mie. Filmul prezinta povestea reala a fotomodelului Gia Marie Carangi, considerata a fi primul topmodel al Americii si se bazeaza pe marturiile apropiatilor si a jurnalului ei.  Rebela, nonconformista si foarte frumoasa, Gia a avut parte de o ascensiune rapida in lumea modei la sfarsitul anilor 70, insa si de o moarte tragica, in 1986 (la doar 26 de ani), fiind totodata si una dintre primele femei faimoase din SUA care a murit de SIDA. Viata ei a fost una scurta, tumultuoasa, plina de promiscuitate. In definitiv, Gia era doar o fetita singura si speriata, care voia atentie si iubire si pentru ca n-a rezistat in lumea cruda a modei, a apelat la droguri, devenind dependenta de heroina. A incercat de cateva ori sa scape de patima drogurilor, insa fiecare incercare s-a soldat cu un esec, astfel incat intr-un final a ajuns  sa se culce cu barbati pentru bani si a fost chiar violata in cateva randuri.

Lasand la o parte scenele fierbinti in care Angelina Jolie este goala, filmul te pune serios pe ganduri, caci vorbeste despre drama de dincolo de coperta revistelor glossy, despre lumea aspra, superficiala si falsa a modei, unde a avea totul inseamna a nu avea de fapt, nimic, unde diferenta dintre esenta si aparenta este ca de la cer la pamant. Concluzia? In viata reala, frumusetea nu e totul, chiar daca industria cosmeticelor si a modei incearca sa ne convinga de contrariu. Iar pentru prestatia Angelinei Jolie, jos palaria! Fata asta chiar stie sa joace! Acum, dupa ce am vazut-o in rolul asta, eu, care nu ma dadeam in vant dupa ea, recunosc ca pe langa faptul ca e o adevarata frumusete, e si o adevarata actrita!  Si-a meritat Globul de Aur primit pentru prestatia din Gia!

Mulţi ani trăiască!

Un an de Siraguri

Pahar de sampanieCand eram la scoala, de fiecare data cand ziua mea de nastere cadea in timpul saptamanii, imi caram in ghiozdan 2-3 cutii cu bomboane de ciocolata si imi serveam colegii de clasa dupa ce imi cantau La multi ani (pfff, ce vremuri!), dar petrecerea propriu-zisa (cea cu tortul) se tinea intotdeauna in week-end. Si cum obiceiurile vechi mor greu, Margeaua sarbatoreste abia azi, desi blogul a implinit un an miercuri, pe 1 septembrie. Asadar, va invit la un pahar de sampanie virtuala si o felie de tort(ciocolata si visine, preferatul meu) tot virtual(of course! :P) caci e mare sarbatoare!!! Siragurile au implinit un anisor!

Un an de impartasit emotii, bucurii, tristeti, dezamagiri…un an din viata unui om simplu… Un an de ganduri insirate pe ata vietii…

Si pentru ca asa e frumos si sunt o Margea educata si simtita, va multumesc tuturor celor care-mi treceti pragul Siragurilor, care ma cititi si-mi lasati comentarii, indiferent daca faceti asta in mod constant sau doar din cand in cand! Ma bucura prezenta voastra aici!

De-a leapşa

My desktop

Am ramas datoare cu multe lepse neonorate, deci iar am un teanc urias de rezolvat!!! Cu atat mai bine, ca am de unde alege! 😛 Asadar, in situatia de fata, m-am gandit eu bine ca ar fi cazul sa incep sa le onorez, pe rand, una cate una, sa nu supar expeditorii lor (cu scuzele de rigoare!). Ordinea nu este cea cronologica, ci una aleatorie.

Azi o leapsa primita de la Bia, in care trebuie sa-mi prezint wallpaperul ce-mi face cu ochiul de pe ecranul laptopului meu. Ei bine, eu ma plictisesc repede, asa ca le schimb mereu. Si cand ma satur sa ma tot priveasca iscoditor in ochi Margeaua si Al Ei Ca Bradul de pe monitor, pun repede ba o fotografie cu floarea-soarelui, ba una cu maci (florile mele preferate) sau cine stie ce colt de natura. Important e sa fie niste imagini viu colorate, pline de viata si optimism. Am si cateva fotografii facute de mine, niste peisaje care-mi sunt foarte dragi si pe care le mai folosesc din cand in cand ca wallpaper.

Mai jos, cateva din imaginile pe care le folosesc frecvent si pe care le puteti copia chiar. Sunt luate de pe google, asa ca nu v-as putea specifica sursa lor.

Sunflower Field
Red Poppy Field
Summer Sunflower
Summer Sunflower2