Fereastra sufletului

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.

În prima dimineaţa din noua casă , în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon .

-Vaaai, ce cearceafuri murdare întinde vecina noastra în balcon! spuse tânăra soţie. Cred că are nevoie de un nou săpun… sau poate ar trebui s-o învăţ eu să-şi spele cearceafurile !

Soţul ei privi şi rămase tăcut.

Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare. După o lună, femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei:

-Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţând-o altă vecină??

Soţul ei îi răspunse:

-Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre !

Viaţă este chiar aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru, prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm propriul suflet pentru a putea vedea clar. Atunci poate am vedea mai clar si puritatea sufletească a celorlalţi…

Povestioara primita pe mail de la o cititoare a Siragurilor. Multumesc, Mihaela!