Mult a fost, putin a ramas

Si uite cum trece timpul… Mult a fost, putin a ramas…Ziua Z se apropie…

Coincidenta sau mana destinului, Margeaua si Al Ei Ca Bradul au o predilectie pentru zilele de 19… Mereu am avut un eveniment important -si fericit!- intr-o astfel de zi! Iar ziua de azi, luni, 19 iulie 2010, nu putea sa faca exceptie… caci azi am depus actele pentru casatorie! Am semnat pentru ultima data cu numele meu de fata! 😉 😀 Si am avut palmele transpirate, un gol in stomac si un nod in gat! Dar stiti ce? It felt good!!! Atat de „good” incat am plecat cu pixul de acolo! Se considera oare ca am furat din Primarie? 😀

Si pentru ca ziua asta sa fie si „mai memorabila” decat ar fi fost in mod obisnuit, Margeaua a trebuit sa o condimenteze un pic, in stilul ei: si-a adus aminte abia de dimineata ca a uitat sa-i spuna Alui Ei Ca Bradul sa-si aduca de la Bucuresti si certificatul de nastere! Si uite asa a inceput Margeaua, fire foarte prapastioasa de fel, sa-si faca in minte tot felul de scenarii, toate cu acelasi final dezastruos -sufar de scenarita cronica, nu v-am spus?- si sa se streseze, sa stea incruntata si sa-si roada unghiile… degeaba! Exact, degeaba! Pentru ca s-a rezolvat totul in cel mai frumos mod cu putinta: doamna de la biroul starii civile a fost atat de draguta si intelegatoare, incat ne-a zis ca putem sa-i aducem copia dupa certificat si maine! Ta-na-nam! Deci nu, n-am scapat: tot ma marit! 😀 😀

Si am plecat amandoi cu un zambet laaaaarg, de la o ureche la cealalta, si palmele inca transpirate, spre restaurant, sa ne alegem meniul final si sa dam numarul de invitati! Aici din nou lucrurile au mers ca pe roate, caci doamna de acolo s-a gandit sa le faca o surpriza placuta tinerilor insuratei si sa le ofere o camera pentru noaptea nuntii! He heee! 😉 Si uite ce repede am reusit sa trec cu vederea ca mi-au scumpit meniul! 😀

Dupa restaurant, a urmat o vizita dulce, la cofetaria Hansel si Gretel, sa degustam tortul de nunta! Si da, am facut o alegere buna, e delicios! Dulceata spumei de ciocolata, contrastand cu visinele acrisoare, e exact aroma care-mi place mie la nebunie! Nu ne-am multumit doar cu degustatul tortului si am mai luat si altceva la farfurie, dar asta e o alta poveste! 😛

Dap, si ne-am zis sa ne scaldam toata fericirea zilei asteia in apele Oltului! Bine, eu tot pe malul raului am stat din cauza fricii mele de apa! Dar m-am consolat cu inghetata si lubenita (adica pepene rosu, pe olteneste!). 😉 Nu cred ca are rost sa va povestesc cum am alunecat pe pernele de ciment si exact cand ma gandeam ca o sa ma inec si deja ma vedeam pe fundul apei, m-am oprit ca prin minune, exact cu spatele la rau si cu fundul in apa! Insa tremuram atat de tare ca nu am mai indraznit sa fac o miscare! Nici nu puteam de altfel, ca eram paralizata de frica! Asa ca am stat cuminte pe loc, pana au iesit din apa fratele meu si Al Meu Ca Bradul, ca sa ma ridice de acolo! Acum ma bufneste rasul cand ma gandesc la situatie, dar atunci am crezut sincer ca o sa mor inecata! Si singurul gand care-mi trecea prin cap era ca mor nemaritata, si ca la cat m-am stresat pentru nunta asta, e pacat sa nu o apuc! 😀 😀 😀 Frate-mio incerca sa ma linisteasca spunandu-mi ca nu e adanca apa acolo unde era sa cad eu si ca nu as fi avut cum sa ma inec, dar eu stiu prea bine ca pentru  mine, e de ajuns un ochi de apa si sfarsesc ca Piticul inecat in ibric!

Memorabila zi cea de azi… Cu siguranta de neuitat…

Si uite cum trece timpul… Mult a fost, putin a ramas… Ziua Z se apropie…