Adio Mărinică!

Marinica1Mai demult v-am promis ca am sa va povestesc despre pisicile mele, dar nu am mai apucat sa fac asta. Azi, cele intamplate ma obliga sa ma tin de promisiune, caci unul din motaneii mei, si anume Marinica, s-a dus. Si asta dupa o noapte intreaga de chinuri si tipete de durere, o noapte plina de suferinta, fizica pentru el, sufleteasca pentru mine. Caci daca as fi stiut ieri ca amputarea piciorului nu-l va ajuta cu nimic petru ca deja facuse septicemie, l-as fi crutat de durere de atunci, si nu ar mai fi suferit atat. E vina mea. In loc sa-i ofer o sansa la viata, i-am oferit doar si mai multa durere. Si oricat ar incerca mama si Borchi sa ma convinga ca nu sunt vinovata cu nimic, ca eu am incercat sa-l ajut si ca nu aveam de unde sa stiu sa operatia nu-l va ajuta cu nimic, ci din contra, pe mine vorbele astea tot nu ma consoleaza.

Lazy MarinicaNU, nu jelesc „doar” o pisica. Era Marinica al meu, rasfatat, jucaus, mancacios, afectuos. Cel care venea sa doarma cu mine, si care, negasindu-ma, se culca pe locul meu, cel care imi lingea mainile de cate ori il mangaiam. Febletea mea. Iar cine imi ia in deradere durerea, inseamna ca nu stie ce inseamna sa iubesti cu adevarat un sufletel, sa-l cresti de mic, sa-l inveti sa manance, sa te joci cu el in fiecare zi, sa dormiti impreuna amandoi sub plapuma iarna, el cu capul pe mana ta, sa stea numai lipit de tine si sa te urmareasca pretutindeni; sa plangi langa el pana ti se face rau, vazandu-l acasa dupa o absenta de cateva zile, slab mort, tarand dupa el un picior umflat si puroiat, si urland de durere, sa alergi cu el in brate la doctor, sa-l tii cand ii face anestezia, iar apoi sa-l iei acasa in 3 picioare si sa astepti ore in sir pana se trezeste, spunandu-ti ca va fi bine. Si imaginati-va ca descoperiti ca nu e deloc bine, ca are spasme in continuu, ca nu se poate ridica, ca pupilele-i raman dilatate, iar ochii i se inrosesc, si el priveste in gol, prin tine. Si toate astea in timp ce urla ca din gura de sarpe toata noaptea si tu stai langa el fara sa inchizi un ochi, plangand intruna si rugandu-te, sperand  sa se faca bine, desi realizezi ca privirea sa schimbata ii anunta sfarsitul.

De dimineata, la prima ora, cand mi l-a luat mami din brate, sa plece din nou cu el la doctor, am crezut ca mor. Mi s-a rupt sufletul, stiind ca nu o sa-l mai vad niciodata. Iar el a tipat si s-a zbatut pana in ultima clipa, cand i-au facut injectia.

Atat, ca am facut lac tastatura.

MarinicaMarinica2

15 lucruri de care nu te întreabă Dumnezeu

Povestioara de vinerea aceasta e putin altfel. Am primit-o pe mail de la Mihaela, o cititoare de Siraguri margelate (careia ii foarte multumesc!) si m-a facut sa ma intreb cat bine am facut eu in viata mea si daca se poate ori e nevoie a-l contoriza. Si fiindca vreau sa va fac si pe voi sa va intrebati acelasi lucru, postez cele de mai jos, intocmai cum le-am primit:

1. Dumnezeu nu te intreaba ce fel de masina ai condus, dar te intreaba cati oameni ai condus cu ea atunci cand aveau nevoie de un mijloc de transport.

2. Dumnezeu nu te intreaba cati metri patrati are casa ta, dar te intreaba cati oameni au fost bine primiti in casa ta.

3. Dumnezeu nu te intreaba despre hainele la moda pe care le ai in dulap, dar te intreaba pe cati oameni nevoiasi i-au imbracat aceste haine.

4. Dumnezeu nu te intreaba ce pozitie sociala ai avut, dar te intreaba cum te-ai comportat cu ceilalti.

5. Dumnezeu nu te intreaba cate proprietati si bunuri materiale ai avut, dar te intreaba cum ti-au condus acestea viata.

6. Dumnezeu nu te intreaba care a fost salariul cel mai mare pe care l-ai avut, dar te intreaba ce compromisuri ai facut pentru a-l obtine.

7. Dumnezeu nu te intreaba cat de mult ai muncit peste program la servici, dar te intreaba cat de mult ai „muncit peste program” cu familia si pentru cei dragi.

8. Dumnezeu nu te intreaba cata lume te-a recomandat, dar te intreaba pe cati ai recomandat tu la randul tau.

9. Dumnezeu nu te intreaba ce meserie ai avut, dar te intreaba daca ai schimbat meseria dupa cea mai buna abilitate a ta.

10. Dumnezeu nu te intreaba ce ai facut sa te ajuti, dar te intreaba ce ai facut sa aii ajuti pe ceilalti.

11. Dumnezeu nu te intreaba cati prieteni ai avut, dar te intreaba pentru cati oameni ai fost un adevarat prieten.

12. Dumnezeu nu te intreaba cum ti-ai aparat drepturile, dar te intreaba cum ai aparat drepturile altora.

13. Dumnezeu nu te intreaba ce vecini ai avut, dar te intreaba ce fel de vecin ai fost tu lor.

14. Dumnezeu nu te intreaba ce culoare a avut pielea ta, dar te intreaba ce fel de caracter ai avut.

15. Dumnezeu nu te intreaba de cate ori vorbele tale au spus adevarul, dar te intreaba de cate ori nu.