Fereastra sufletului

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.

În prima dimineaţa din noua casă , în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon .

-Vaaai, ce cearceafuri murdare întinde vecina noastra în balcon! spuse tânăra soţie. Cred că are nevoie de un nou săpun… sau poate ar trebui s-o învăţ eu să-şi spele cearceafurile !

Soţul ei privi şi rămase tăcut.

Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare. După o lună, femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei:

-Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţând-o altă vecină??

Soţul ei îi răspunse:

-Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre !

Viaţă este chiar aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru, prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm propriul suflet pentru a putea vedea clar. Atunci poate am vedea mai clar si puritatea sufletească a celorlalţi…

Povestioara primita pe mail de la o cititoare a Siragurilor. Multumesc, Mihaela!

Căruţa goală

Intr-o dimineata, un baiat impreuna cu tatal sau se plimba prin padure. La un moment dat, tatal s-a oprit, a stat cateva secunde ascultand, apoi și-a intrebat feciorul:

– Fiule, asculta putin si zpune-mi ce auzi.

– Cantecul pasarilor si fosnetul frunzelor, tata! raspunse acesta.

– Asculta mai bine. In afara de acestea mai auzi ceva?

Baiatul, ciulind urechile, ii raspunse:

– Da tata, aud zgomotul unei carute.

– Asa este, raspunse tatal, mai mult decat atat, este o caruta goala!

– Cum stii ca este o caruta goala, fara sa o vezi, doar auzind-o?

– Este foarte usor sa-ti dai seama cand o caruta este goala, din cauza zgomotului pe care il face. Cu cat caruta este mai goala, cu atat face mai mult zgomot.

In viata de zi cu zi cand vedeti o persoana  vorbind prea mult, fiind inoportuna si ingamfata, intrerupand conversatia tuturor, simtindu-se deasupra lor si reducand valoarea oamenilor din jurul lui, amintiti-va: cu cat este caruta mai goala, cu atat este mai mare zgomotul pe care il face!

Povestioara gasita pe facebook.

Mult a fost, putin a ramas

Si uite cum trece timpul… Mult a fost, putin a ramas…Ziua Z se apropie…

Marry Me!Coincidenta sau mana destinului, Margeaua si Al Ei Ca Bradul au o predilectie pentru zilele de 19… Mereu am avut un eveniment important -si fericit!- intr-o astfel de zi! Iar ziua de azi, luni, 19 iulie 2010, nu putea sa faca exceptie… caci azi am depus actele pentru casatorie! Am semnat pentru ultima data cu numele meu de fata! 😉 😀 Si am avut palmele transpirate, un gol in stomac si un nod in gat! Dar stiti ce? It felt good!!! Atat de „good” incat am plecat cu pixul de acolo! Se considera oare ca am furat din Primarie? 😀

Si pentru ca ziua asta sa fie si „mai memorabila” decat ar fi fost in mod obisnuit, Margeaua a trebuit sa o condimenteze un pic, in stilul ei: si-a adus aminte abia de dimineata ca a uitat sa-i spuna Alui Ei Ca Bradul sa-si aduca de la Bucuresti si certificatul de nastere! Si uite asa a inceput Margeaua, fire foarte prapastioasa de fel, sa-si faca in minte tot felul de scenarii, toate cu acelasi final dezastruos -sufar de scenarita cronica, nu v-am spus?- si sa se streseze, sa stea incruntata si sa-si roada unghiile… degeaba! Exact, degeaba! Pentru ca s-a rezolvat totul in cel mai frumos mod cu putinta: doamna de la biroul starii civile a fost atat de draguta si intelegatoare, incat ne-a zis ca putem sa-i aducem copia dupa certificat si maine! Ta-na-nam! Deci nu, n-am scapat: tot ma marit! 😀 😀

Si am plecat amandoi cu un zambet laaaaarg, de la o ureche la cealalta, si palmele inca transpirate, spre restaurant, sa ne alegem meniul final si sa dam numarul de invitati! Aici din nou lucrurile au mers ca pe roate, caci doamna de acolo s-a gandit sa le faca o surpriza placuta tinerilor insuratei si sa le ofere o camera pentru noaptea nuntii! He heee! 😉 Si uite ce repede am reusit sa trec cu vederea ca mi-au scumpit meniul! 😀

Dupa restaurant, a urmat o vizita dulce, la cofetaria Hansel si Gretel, sa degustam tortul de nunta! Si da, am facut o alegere buna, e delicios! Dulceata spumei de ciocolata, contrastand cu visinele acrisoare, e exact aroma care-mi place mie la nebunie! Nu ne-am multumit doar cu degustatul tortului si am mai luat si altceva la farfurie, dar asta e o alta poveste! 😛

Dap, si ne-am zis sa ne scaldam toata fericirea zilei asteia in apele Oltului! Bine, eu tot pe malul raului am stat din cauza fricii mele de apa! Dar m-am consolat cu inghetata si lubenita (adica pepene rosu, pe olteneste!). 😉 Nu cred ca are rost sa va povestesc cum am alunecat pe pernele de ciment si exact cand ma gandeam ca o sa ma inec si deja ma vedeam pe fundul apei, m-am oprit ca prin minune, exact cu spatele la rau si cu fundul in apa! Insa tremuram atat de tare ca nu am mai indraznit sa fac o miscare! Nici nu puteam de altfel, ca eram paralizata de frica! Asa ca am stat cuminte pe loc, pana au iesit din apa fratele meu si Al Meu Ca Bradul, ca sa ma ridice de acolo! Acum ma bufneste rasul cand ma gandesc la situatie, dar atunci am crezut sincer ca o sa mor inecata! Si singurul gand care-mi trecea prin cap era ca mor nemaritata, si ca la cat m-am stresat pentru nunta asta, e pacat sa nu o apuc! 😀 😀 😀 Frate-mio incerca sa ma linisteasca spunandu-mi ca nu e adanca apa acolo unde era sa cad eu si ca nu as fi avut cum sa ma inec, dar eu stiu prea bine ca pentru  mine, e de ajuns un ochi de apa si sfarsesc ca Piticul inecat in ibric!

Memorabila zi cea de azi… Cu siguranta de neuitat…

Si uite cum trece timpul… Mult a fost, putin a ramas… Ziua Z se apropie…

Cei doi tăietori de lemne

Doi oameni munceau în aceeasi padure taind lemne. Copacii erau mari, puternici si vânjosi. Cei doi taietori de lemne îsi foloseau securile cu aceeasi maiestrie, dar cu metode diferite:

Primul lovea trunchiul cu o constanta de neînchipuit, lovitura dupa lovitura, fara sa se opreasca decât câteva clipe pentru a-si mai trage rasuflarea.

Cel de-al doilea facea o mica pauza la fiecare ora.

La apus, primul taietor de lemne era la jumatatea trunchiului. Era lac de sudoare si n-ar mai fi rezistat nici cinci minute în plus. Al doilea, sa vezi si sa nu crezi, terminase! Începusera în acelasi timp si cei doi copaci erau la fel! Primului taietor de lemne nu-i venea sa-si creada ochilor!

– Nu mai înteleg nimic! Cum ai reusit sa termini când te opreai la fiecare ora?

Celalalt zâmbi:

– Tu ai vazut ca ma opream dupa fiecare ora, dar n-ai vazut ca profitam de pauza si pentru a-mi ascuti securea.

Spiritul tau e asemenea securii. Nu-l lasa sa rugineasca. Ascute-l câte putin în fiecare zi:

1. Opreste-te zece minute si asculta putina muzica.

2. Plimba-te de câte ori poti.

3. Îmbratiseaza în fiecare zi persoanele dragi tie si spune-le: „Te iubesc!”

4. Sarbatoreste zile de nastere, aniversari, onomastici si tot ce-ti vine în minte.

5. Fii dragut cu toti. Si cu cei din casa ta.

6. Zâmbeste.

7. Roaga-te.

8. Ajuta pe cineva care are nevoie de tine.

9. Alinta-te.

10. Uita-te la cer si priveste spre înalt.

Bruno Ferrero

Mi-e dor…

I Miss Myself...De la Monica provocare:

Mi-e dor de Al Meu Ca Bradul, desi lui i-am spus ca nu-mi lipseste… Mi-e dor de plimbarile noastre in doi, cand ne urcam in masina si plecam unde vedeam cu ochii… Mi-e dor de inceputurile noastre… Mi-e dor sa plang de fericire- lacrimile din ultima vreme au fost amare… Mi-e dor de Marinica… 😦

Mi-e dor de o zi linistita, fara stres si griji legate de nunta, chirie, intretinere, scoala, serviciu, bani… Mi-e dor de o zi fara crize de rinichi sau fiere, fara dureri de cap, stomac, picioare sau ovare, fara nodul din gat datorat tiroidei- Mi-e dor sa fiu sanatoasa… Mi-e dor de un rasarit de soare la malul marii… Mi-e dor sa dansez ca si cum nu m-ar vedea nimeni si trupul mi-ar fi portativ, iar pielea mi-ar respira note muzicale… Mi-e dor  de mine, cea ratacita, care nu gaseste drumul inapoi, desi a lasat frimituri de suflet in urma-i… cea care era sigura pe sine, care stia ce vrea, cea care nu incerca sa-i impace pe toti, cea careia nu-i pasa de gura lumii si care nu dadea 2 bani pe parerile altora… Mi-e dor de copilul din mine-uneori ma intreb daca mai e acolo?… Mi-e dor de Statuile, Trecea un print calare, Flori, fete, filme sau baieti, Telefonul fara fir si Pitulusul jucat pe-nserate cu copiii de la bloc… Mi-e dor de balciurile de la tara, cu tiribombe, turta dulce si vata pe bat… Mi-e dor de mamaie si de painea ei pe vatra…

Mi-e dor de soarele galben din piept si cerul albastru din priviri… Mi-e dor sa fiu doar eu cu mine, sa ma curat de mizeria lumii asteia, sa arunc povara ce-mi apasa umerii  si sa ma simt usoara ca un fulg… Mi-e dor de prea multe lucruri care s-au dus si nu se mai intorc… Mi-e dor de mine…

CITATUL ZILEI:

„Dorul este focul care arde sperantele, dorintele, durerile… iar cenusa care ramane reprezinta amintirile…”

Octavian Paler

La multi ani Mane!

Multi prichindei alergand de colo colo, mamici si tatici cu carucioare si biberoane, muzica si voie buna, mancare gustoasa, coifuri haioase si tunuri de confetti colorate, jucarii pretutindeni, artificii, un doi-lumanare si un tort-fluture. Dap, dezmat total dragilor, caci ieri Mane si-a sarbatorit ziua de nastere. E o adevarata domnisoara acum, ca doar a facut 2 ani! Si Chisi a ei ii doreste sa fie sanatoasa, in primul rand, si sa stie in viata ce cauta, sa aiba norocul de a gasi, puterea de a obtine si intelepciunea de a pastra!

„E taaale bun!” va asigura Mane! 😀

Si i-a placut „tale mult” si cadoul de la unchiul sau Cosmin!

Si-n afara de hainute si lumanarica de pe tort, Margeluta ii mai pregateste „amorasului” ei o surpriza, la care lucreaza de ceva timp(si din pacate nu a putut sa fie gata pentru sambata): un album foto care sa cuprinda in imagini 2 ani de viata!

LA MULTI ANI MANE!

Adio Mărinică!

Marinica1Mai demult v-am promis ca am sa va povestesc despre pisicile mele, dar nu am mai apucat sa fac asta. Azi, cele intamplate ma obliga sa ma tin de promisiune, caci unul din motaneii mei, si anume Marinica, s-a dus. Si asta dupa o noapte intreaga de chinuri si tipete de durere, o noapte plina de suferinta, fizica pentru el, sufleteasca pentru mine. Caci daca as fi stiut ieri ca amputarea piciorului nu-l va ajuta cu nimic petru ca deja facuse septicemie, l-as fi crutat de durere de atunci, si nu ar mai fi suferit atat. E vina mea. In loc sa-i ofer o sansa la viata, i-am oferit doar si mai multa durere. Si oricat ar incerca mama si Borchi sa ma convinga ca nu sunt vinovata cu nimic, ca eu am incercat sa-l ajut si ca nu aveam de unde sa stiu sa operatia nu-l va ajuta cu nimic, ci din contra, pe mine vorbele astea tot nu ma consoleaza.

Lazy MarinicaNU, nu jelesc „doar” o pisica. Era Marinica al meu, rasfatat, jucaus, mancacios, afectuos. Cel care venea sa doarma cu mine, si care, negasindu-ma, se culca pe locul meu, cel care imi lingea mainile de cate ori il mangaiam. Febletea mea. Iar cine imi ia in deradere durerea, inseamna ca nu stie ce inseamna sa iubesti cu adevarat un sufletel, sa-l cresti de mic, sa-l inveti sa manance, sa te joci cu el in fiecare zi, sa dormiti impreuna amandoi sub plapuma iarna, el cu capul pe mana ta, sa stea numai lipit de tine si sa te urmareasca pretutindeni; sa plangi langa el pana ti se face rau, vazandu-l acasa dupa o absenta de cateva zile, slab mort, tarand dupa el un picior umflat si puroiat, si urland de durere, sa alergi cu el in brate la doctor, sa-l tii cand ii face anestezia, iar apoi sa-l iei acasa in 3 picioare si sa astepti ore in sir pana se trezeste, spunandu-ti ca va fi bine. Si imaginati-va ca descoperiti ca nu e deloc bine, ca are spasme in continuu, ca nu se poate ridica, ca pupilele-i raman dilatate, iar ochii i se inrosesc, si el priveste in gol, prin tine. Si toate astea in timp ce urla ca din gura de sarpe toata noaptea si tu stai langa el fara sa inchizi un ochi, plangand intruna si rugandu-te, sperand  sa se faca bine, desi realizezi ca privirea sa schimbata ii anunta sfarsitul.

De dimineata, la prima ora, cand mi l-a luat mami din brate, sa plece din nou cu el la doctor, am crezut ca mor. Mi s-a rupt sufletul, stiind ca nu o sa-l mai vad niciodata. Iar el a tipat si s-a zbatut pana in ultima clipa, cand i-au facut injectia.

Atat, ca am facut lac tastatura.

MarinicaMarinica2

15 lucruri de care nu te întreabă Dumnezeu

Povestioara de vinerea aceasta e putin altfel. Am primit-o pe mail de la Mihaela, o cititoare de Siraguri margelate (careia ii foarte multumesc!) si m-a facut sa ma intreb cat bine am facut eu in viata mea si daca se poate ori e nevoie a-l contoriza. Si fiindca vreau sa va fac si pe voi sa va intrebati acelasi lucru, postez cele de mai jos, intocmai cum le-am primit:

1. Dumnezeu nu te intreaba ce fel de masina ai condus, dar te intreaba cati oameni ai condus cu ea atunci cand aveau nevoie de un mijloc de transport.

2. Dumnezeu nu te intreaba cati metri patrati are casa ta, dar te intreaba cati oameni au fost bine primiti in casa ta.

3. Dumnezeu nu te intreaba despre hainele la moda pe care le ai in dulap, dar te intreaba pe cati oameni nevoiasi i-au imbracat aceste haine.

4. Dumnezeu nu te intreaba ce pozitie sociala ai avut, dar te intreaba cum te-ai comportat cu ceilalti.

5. Dumnezeu nu te intreaba cate proprietati si bunuri materiale ai avut, dar te intreaba cum ti-au condus acestea viata.

6. Dumnezeu nu te intreaba care a fost salariul cel mai mare pe care l-ai avut, dar te intreaba ce compromisuri ai facut pentru a-l obtine.

7. Dumnezeu nu te intreaba cat de mult ai muncit peste program la servici, dar te intreaba cat de mult ai „muncit peste program” cu familia si pentru cei dragi.

8. Dumnezeu nu te intreaba cata lume te-a recomandat, dar te intreaba pe cati ai recomandat tu la randul tau.

9. Dumnezeu nu te intreaba ce meserie ai avut, dar te intreaba daca ai schimbat meseria dupa cea mai buna abilitate a ta.

10. Dumnezeu nu te intreaba ce ai facut sa te ajuti, dar te intreaba ce ai facut sa aii ajuti pe ceilalti.

11. Dumnezeu nu te intreaba cati prieteni ai avut, dar te intreaba pentru cati oameni ai fost un adevarat prieten.

12. Dumnezeu nu te intreaba cum ti-ai aparat drepturile, dar te intreaba cum ai aparat drepturile altora.

13. Dumnezeu nu te intreaba ce vecini ai avut, dar te intreaba ce fel de vecin ai fost tu lor.

14. Dumnezeu nu te intreaba ce culoare a avut pielea ta, dar te intreaba ce fel de caracter ai avut.

15. Dumnezeu nu te intreaba de cate ori vorbele tale au spus adevarul, dar te intreaba de cate ori nu.

Râde soarele-n… borcan

floarea soareluiMi-a intrat soarele-n casă azi. Pe uşă, o dată cu Al Meu Ca Bradul, şi pe nepusă masă. Un buchet garnisit cu ochi strălucitori, zâmbet larg şi o bucată mare de suflet. L-am aşezat la loc de cinste, să-mi bucure privirea din orice colţ i-aş arunca ocheade admirative. Dar nah, e casă nouă şi multe ne lipsesc, inclusiv… vazele! 😛 Cu atât mai multă onoare pe borcan, cu cât acestea sunt primele flori pe care mi le dăruieşte viitorul soţ! Să-i ţină Dumnezeu obiceiul, că deşi întotdeauna am zis c-aş prefera oricând o bijuterie rezistentă timpului în locul perisabilelor flori, începe să-mi placă să le primesc! Să te văd de-acum încolo, Goangă! 😛

CITATUL ZILEI: 

„Floarea nu este floare în sine, ci în oglinda altui suflet.”

 Valeriu Butulescu

Dacă…

Leapsa asta primita de la Crissu cu ceva vreme in urma (iar am strans un car de lepse!!) imi aminteste de jocurile pe care le faceam la psihologie, in liceu (prin clasa a zecea parca…). Si ca o Margea care nu se poate abtine sa nu modifice cate ceva, am rezolvat leapsa in stilul meu:

  • Daca eram un anotimp … eram primavara, logic!
  • Daca eram o luna … eram martie. Ghiciti de ce! 😛
  • Daca eram o zi a saptamanii … eram sambata.
  • Daca eram o parte a zilei … eram o dimineata insorita.Good Morning Sun
  • Daca eram un animal marin … eram delfin.
  • Daca eram un animal de uscat … eram pisica.A Cat Is Better
  • Daca eram o virtute … eram loialitatea.
  • Daca eram o planeta … eram Venus.Venus
  • Daca eram un lichid … eram un vin alb demi-dulce.
  • Daca eram o piatra … eram un opal.
  • Daca eram un metal … eram aur alb.
  • Daca eram o pasare … eram privighetoare. Si nu mi-ar fi tacut gura, pardon, ciocul, nici macar o clipa! 😀
  • Daca eram o planta … eram floarea-soarelui sau mac.Poppy Field Before the Storm by Floriana BarbuFloarea-soarelui
  • Daca eram o stare a vremii … eram vremea de dupa furtuna.
  • Daca eram un instrument … eram vioara.vioara
  • Daca eram un sentiment… eram iubirea.
  • Daca eram un sunet … eram gangurit de copil.
  • Daca eram un cantec … eram „Primavera” de Ludovico Einaudi. Multumesc Salmi! 😉
  • Daca eram un film … eram un thriller psihologic cu final neasteptat.
  • Daca eram un serial … eram unul cu doctori sau un SF, ceva cu chestii paranormale.
  • Daca eram un oras … eram Marsilia.
  • Daca eram un gust … eram dulce-acrisor.
  • Daca eram o aroma … eram frisca si capsune.
  • Daca eram o culoare … eram rosu, cu siguranta!
  • Daca eram un material … eram matase naturala.
  • Daca eram o parte a corpului … eram maini.maini
  • Daca eram un drog … IN NICIUN CAZ NU ERAM!
  • Daca eram un accesoriu … eram o brosa cu camee.camee
  • Daca eram o expresie a fetei … eram zambetul.
  • Daca eram o materie … eram franceza.
  • Daca eram un personaj de desene animate … eram Sailor Mercury! 😀
  • Daca eram o forma … eram clepsidra. 😛
  • Daca eram un numar … +∞ . Nu merge? Atunci eram 1. 😀
  • Daca eram o masina … eram una de epoca. De prin anii ’40-’50.
  • Daca eram o haina … eram o rochie eleganta vintage.dita von teesevintage dress

Si ca sa le mai inveselim nitel, leapsa merge la Bia si Monica.

 CITATUL ZILEI:

„In toate lucrurile vietii vei afla placere daca stii sa le gusti.”

Angel Ganivet García

Pregătiri de nuntă, de mână cu amantul

Loc de dat cu capulCe mai face Margeaua in ultima vreme? Are un AMANT! Si unul foarte gelos, care nu o scapa din ochi nici macar o secunda. Caci intre Margea si Domnul Stres (cu litera mare, sa-i arat tot respectul cuvenit si iubirea incomensurabila!!!) este o legatura foarte stransa, o relatie de interdependenta dusa la limita, o dragoste bolnava. Margeaua nu poate trai fara Domnul Stres si nici el nu se poate dezlipi de Margea. Pesemne ii plac margelutele agitate! Noi doi suntem ca sacul si peticul, ca Stan si Bran, ca Ping si Pong- un cuplu unic si irepetabil!

Ce-i drept, el e cam sadic de fel si adora sa ma chinuie, sa-mi schinguiasca sufletul in fel si chip pentru ca de fapt, il incanta reactiile mele cand ma aflu in prezenta lui! Apare cand nici nu ma astept, imi da un ghiont si gata, explodez ca bomba atomica si las dezastru in jurul meu! Vai de cel care se afla in preajma si devine tinta refularii mele! Asta ca sa vedeti ce efect are domnul respectiv asupra mea! Sunt ca tanara fecioara pe cale sa devina masa lui Dracula, hipnotizata dintr-o privire!

Dar de cele mai multe ori, ii presimt venirea, ii adulmec mirosul acrisor de la mile departare, ii aud pasii repezi calcand totul in picioare in goana sa nebuna catre mine! Si atunci imi spun, in naivitatea mea, ca de data asta sunt pregatita sa-l intampin cum se cuvine, ca-l voi face sa ma paraseasca, ca va fi usor sa-i intorc spatele! Dar de fiecare data se termina la fel: cu esecul meu! Caci el poate fi foarte persuasiv cand vrea, dominator si hotarat si nu accepta NU ca raspuns! Sunt sclava lui!

Iar in ultima vreme am fost mai mult ca niciodata victima iubirii sale bolnave! Sclava Isaura mi-ar fi al doilea nume! Iar organizrea nuntii a fost un moment prielnic ca Domnul Stres sa-mi stea alaturi si sa-mi ofere o mana de ajutor in toate cele! Si am bocit, si-am jelit, si-am tipat si m-am ratoit la cine nu trebuia si nu merita deloc! Am o gura tare sloboda in astfel de momente si arunc aiurea tot felul de vorbe taioase in stanga si-n dreapta! Influenta domnului Stres este una tare nefasta! La ce mai servesc regretele de pe urma? Dupa ce l-ai lovit pe om cu caramida in moalele capului, degeaba spui ca n-ai vrut, ca pe el tot il doare!

Si dupa ce v-am explicat cum imi iese mie la iveala temperamentul vulcanic ca de italianca din sud, cum imi tot spune cineva, va imaginati ce draci am pe cap cand aflu ca restaurantul mi-a scumpit meniul si mi-a dat toate calculele peste cap, ca gramul de aur s-a facut 140 de lei (deh, n-am putut sa ne luam verighetele cand era 90 de lei!), ca aia cu tortul, dupa ce mi-au spus sa vin cu o luna inainte sa dau comanda, acum ma avertizeaza ca e tarziu, ca inca nu avem tinutele pentru cununia civila, ca ce-mi doresc eu e scump si nu ne permitem, ca Al Meu Ca Bradul nu-si primeste la timp banii pentru care a muncit de l-a luat dracu’ si asta ne-a incurcat toate planurile, obligandu-ne sa schimbam o mie si una de chestii, si cate si mai cate!

Dar cea mai tare faza ramane cea cu rochia mea de mireasa. Am fost, mi-am ales modelul, am platit jumatate din pret avans, ca dupa o bucata de timp sa fiu sunata si sa mi sa spuna sa merg la magazin sa mi se returneze banii, ca firma se inchide si nu-mi mai pot face rochia! WTF??? Si uite asa am facut eu primul meu drum singura-singurica prin Bucuresti! Dar m-am descurcat ma! 😛 Si am zis merci ca mi-am putut recupera banii, ca se putea si mai rau! Mai ales ca bugetul nostru de nunta s-a atrofiat rau de tot din cauza crizei asteia si sa pierdem atatia bani ar fi fost un dezastru pentru noi! Multumesc deci vanzatoarei de acolo, careia nici macar nu i-am retinut numele, ca m-a ajutat! Uite ca mai exista si oameni cinstiti!

Sunt insa dezamagita ca nu voi avea rochia pe care mi-am dorit-o si a trebuit sa ma multumesc cu orice, pentru ca eram in criza de timp! Am reusit sambata dimineata, inainte sa vin la Dragasani, sa-mi iau si eu o rochie. Slava Domnului, ca am crezut ca vin in pijamale la nunta! Tot sambata am cumparat si apa minerala, cafeaua si farfurii pentru acasa exact asa cum le voiam eu, galbene, sa se potriveasca cu restul decorului! 😉 Ieri am reusit intr-un final sa dau comanda de tort si am fost cu colindul la impartit de invitatii! Macar invitatiile alese de mine au placut tuturor, la fel si textul, si lucrul asta ma bucura nespus! Toata lumea ni le-a laudat! Si chiar daca au facut asta din pura politete, nu-mi pasa, pentru ca mie imi plac atat de mult invitatiile noastre, ca parca imi pare si rau ca ma despart de ele! 😉 Am ajuns acasa seara la 10 si m-am dus direct la culcare. Si cine ma cunoaste, stie ca ora asta e una neobisnuita pentru mine, care sufar de insomnie, dar cred ca oboseala din week-endul asta si-a spus cuvantul! Si cand ma gandesc ca asta e doar inceputul, ma apuca groaza!

Ai avut dreptate tu Aurelia cand mi-ai zis ca nunta asta o sa-mi scoata peri albi! Noroc ca am in casa stilist personal care ma vopseste! 😀 Hmmmmm, dar cum ramane oare cu perii albi pe care i-am scos eu celorlalti? 😀

Mărgeaua „capitalistă”

Nu, n-am murit. Sunt chiar mai vie ca niciodata. Va asigur ca sunt alive and kicking, sisters! 🙂 Si am chiar si o scuza plauzibila pentru disparitia mea din online. Pardon, voiam sa zic motiv intemeiat, ca parca suna mai bine! 😀 Pe scurt, Margeaua a avut parte de un nou inceput, cam al treilea din viata ei, daca sta ea sa se gandeasca bine. A apucat-o pe un nou drum, alaturi de Al Ei Ca Bradul. Inca nu e oficial si legal, fiindca nu s-a mai tinut cununia civila pe 19 iunie, cum era programat, caci mutatul impreuna ne-a afectat serios bugetul. 😛 Asadar asta este vestea cea mare pe care vi-o dau voua, insiratorii mei de margele (de care mi-a fost ingrozitor de dor!!!): Margeluta valceana s-a transformat intr-una „capitalista”, e Margea de Bucuresti acum. Cat am fugit eu de orasul asta, ca sa nimeresc in final tot aici! Dar tot ce conteaza e ca acum suntem impreuna si fizic, nu doar cu gandul si inima, ca acum avem si noi „cuibusorul nostru de nebunii”. Inchiriat ce-i drept, insa avem drept bonus pretul avantajos!

Singura chestiune nerezolvata e cea a Internetului, caci domnul de la Rds cu care am vorbit, nu numai ca nu s-a grabit deloc sa ne solutioneze cererea, dar nici macar nu a binevoit sa mai raspunda la telefon! Halal profesionalism!

Si cum am mai spus ca sunt dependenta de Internet, saptamanile astea am fost cu adevarat in sevraj! Dar in momentul acesta o singura inghititura mica-mica de Internet m-a readus la viata! 😀 Trebuie sa precizez ca acum va relatez toate faptele de pe campul de lupta de la Dragasani, unde ma aflu momentan, caci nunta asta nu vrea deloc sa se organizeze singura! Oricat m-am umilit si milogit in fata ei, ea nu si nu, nu vrea si pace! Tre sa fac eu totul! Si-mi da numai batai de cap! Am avut parte de o groaza de complicatii, de schimbari de planuri si strategii, de vreo 3 crize de nervi, una de rinichi si doua de fiere! Dar nu ma dau batuta in niciun caz! Le scot eu la capat pe toate, chiar daca cununia civila si nunta in aceeasi zi imi dubleaza doza de stres! Va fi un 31 iulie plin din toate punctele de vedere!