10 comentarii

Broscuţa campioană

A fost odată ca niciodată un mic regat de broscuţe. Într-o zi le trecu prin cap broscuţelor să organizeze o întrecere. Dar nu una obişnuită, ci una al cărei obiectiv să fie aproape imposibil de atins. N-au stat mult pe gânduri. Ideea a răsărit rapid: să escaladeze cel mai înalt turn.

Ca la orice concurs, o mulţime de broscuţe au venit să îşi încerce norocul şi o mulţime şi mai mare s-a strâns să privească. Startul s-a dat. Concurenţii au luat-o la picior către turnul cel înalt. Privitorii erau convinşi că nicio broscuţă nu are nici cea mai mică şansă. În timp ce aceştia îşi dădeau de zor cu părerea, broscuţele renunţau una câte una. Doar câteva mai escaladau turnul.

„Nicio şansă, e o nebunie, e imposibil, vă irosiţi timpul, nu veţi fi în stare!!!”… spuneau întruna privitorii, în timp ce în concurs a mai rămas doar o singură broscuţă. Aceasta îşi continua drumul către vârf. Şi… iat-o ajunsă in varful turnului, a reuşit!

O mulţime de aplauze a întrerupt liniştea ce se aşternuse în ultimele secunde ale concursului. Care a fost secretul broscuţei, cum de a reuşit, cum de a fost posibil? Se întreba într-una toată lumea.

Probabil te întrebi şi tu. Ei bine, broscuţa avea ceva care paradoxal a ajutat-o să meargă până în vârf. Ea era surdă şi prin urmare nu a avut cum să audă toate remarcile făcute de cei neîncrezători.

Oare pe noi cât de mult ne trag în jos părerile pesimiste proprii sau ale celor din jurul nostru? Câte din nereuşitele noastre sunt consecinţa faptului că am plecat urechea la astfel de vorbe şi ne-am descurajat?

10 comments on “Broscuţa campioană

  1. stiam povestea aceasta frumoasa…felicitari ca ai postat-o pentru atentionare…ar trebui ca fiecare dintre noi sa avem mult mai multa incredere in noi insine decat in parerile celorlalti si sa ne aplecam urechea mai mult spre vocea sufletului nostru decat spre vorbele celor din exteriorul nostru…

    Apreciază

  2. mie nu mi palc broastele, decat testoasele si si alea doar f rar, dar cu povestioara ta parca incep sa-mi placa;))

    Apreciază

  3. […] e povestioara cu broscutele care incercau sa urce pana in varful unui turn inalt. De pe margine, doi sau mai multi […]

    Apreciază

  4. Nici mie nu-mi plac broastele, dar povestioara e faina tare. Si e de tinut minte!

    Apreciază

  5. cat de mult influinteaza? enorm?multi nici nu sunt constienti de toate aceste aspecte. aici intervine intr-adevar constiinta de sine..si analiza la rece a propriei capacitati..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: