Din gura altora, Povestioara de vineri

Broscuţa campioană

A fost odată ca niciodată un mic regat de broscuţe. Într-o zi le trecu prin cap broscuţelor să organizeze o întrecere. Dar nu una obişnuită, ci una al cărei obiectiv să fie aproape imposibil de atins. N-au stat mult pe gânduri. Ideea a răsărit rapid: să escaladeze cel mai înalt turn.

Ca la orice concurs, o mulţime de broscuţe au venit să îşi încerce norocul şi o mulţime şi mai mare s-a strâns să privească. Startul s-a dat. Concurenţii au luat-o la picior către turnul cel înalt. Privitorii erau convinşi că nicio broscuţă nu are nici cea mai mică şansă. În timp ce aceştia îşi dădeau de zor cu părerea, broscuţele renunţau una câte una. Doar câteva mai escaladau turnul.

„Nicio şansă, e o nebunie, e imposibil, vă irosiţi timpul, nu veţi fi în stare!!!”… spuneau întruna privitorii, în timp ce în concurs a mai rămas doar o singură broscuţă. Aceasta îşi continua drumul către vârf. Şi… iat-o ajunsă in varful turnului, a reuşit!

O mulţime de aplauze a întrerupt liniştea ce se aşternuse în ultimele secunde ale concursului. Care a fost secretul broscuţei, cum de a reuşit, cum de a fost posibil? Se întreba într-una toată lumea.

Probabil te întrebi şi tu. Ei bine, broscuţa avea ceva care paradoxal a ajutat-o să meargă până în vârf. Ea era surdă şi prin urmare nu a avut cum să audă toate remarcile făcute de cei neîncrezători.

Oare pe noi cât de mult ne trag în jos părerile pesimiste proprii sau ale celor din jurul nostru? Câte din nereuşitele noastre sunt consecinţa faptului că am plecat urechea la astfel de vorbe şi ne-am descurajat?

Reclame
Din gura altora, Povestioara de vineri

Legenda celor 8 minute

Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:

-Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.

 Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”. Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.

 Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna. Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.

La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!” Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”

Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele. Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”

Din gura altora, Povestioara de vineri

Primesti ce daruiesti

Numele lui era Fleming si era un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigat de ajutor venind dintr-o mlastina invecinata. Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo, plin de namol, se afla un baietel ingrozit care se lupta sa scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare.

A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase.

– Vreau sa te platesc, a spus nobilul. Ai salvat viata fiului meu.
– Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut, i-a raspuns fermierul refuzand oferta.

In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.

– Acesta este fiul tau ? l-a intrebat nobilul .
– Da, a raspuns mandru fermierul .
– Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti.

Si asta a facut. Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary’s Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.

Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit de pneumonie. Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina. Numele nobilului? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau? Sir Winston Churchill.

Cineva a spus candva: „Primesti ce daruiesti.

Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani

Iubeste ca si cum nu ai suferit niciodata .

Danseaza ca si cum nu te-ar vedea nimeni.

Canta ca si cum nu te-ar asculta nimeni.

Traieste ca si cum Raiul ar fi pe Pamant.

Din gura altora, Povestioara de vineri

Secretul fericirii

Cu mulţi ani in urma, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.

Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar.

Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era în fiecare zi mai fericit.

Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus:

-Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?

Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis:

Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent. În realitate, sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şi inima mea, iar marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii:

Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru aceasta, trebuie să-l iubeşti şi să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă.

Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată.

Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine.
Acest pas se cheamă motivare.

Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.

Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… iartă şi uită!
Ştiu că e greu, dar nu imposibil.

Al şaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin, aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al şaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.

Al optulea si ultimul pas: trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale.

Secretul fericirii se află în fiecare, caută-l în interiorul tău şi-l vei descoperi!

Din gura altora, Propriu şi personal

Chisi şi Mane se ubeşc mult de tot

De aproape 2 ani, Mărgeaua are o iubire secretă. Da, aţi auzit bine (sau mă rog, citit, totuna e!). Şi azi simte o nevoie extraordinară să-şi declare sentimentele profunde pe care le nutreşte faţă de „amoraşul” ei, fiind foarte conştientă de efectele mărturisirii sale. Dar e timpul ca lumea să ştie cât de îndrăgostită e Mărgeaua de această persoană, alta decât Al Ei Ca Bradul.

Este relaţia perfectă: fiecare cu casa, familia şi bugetul său, căci ne respectăm independenţa şi spaţiul personal- „no strings attached”, că doar aşa e la modă acum! Şi pentru că e o iubire modernă şi suntem persoane cu agenda încărcată, ne vedem la mine sau la amoraş, când timpul ne permite o escapadă – mai răruţ, că-i mai drăguţ! Dar când asta se întâmplă, profităm la maxim de întâlnirea noastră: luăm masa împreună, ne jucăm, ne sărutăm cu foc şi adormim îmbrăţişaţi. Amoraşul meu e o persoană foarte dulce şi lipicioasă, şi mă trezesc pe nepusă masă că mă ia de gât, mă strânge tare în braţe şi-mi şopteşte un „te ubeşc” sincer. Şi Doamne, cum creşte inima în mine când mă alintă duios „Chisi”!!!

Azi ne-am anulat amândoi toate cele programate, ca să petrecem împreună ziua singuri, nederanjaţi de nimeni. Căci nu ne mai văzuserăm de multicel, şi era nevoie să ne stingem dorul! Şi a fost o fericire continuă, una dintre cele mai frumoase zile de pe Pământ! Da, cu siguranţă şi indubitabil, Chisi şi Mane se ubeşc mult mult de tot!

Acum că secretul a fost devoalat, iată şi niste fotografii cu Mane, amoraşul meu. Aşa-i că e frumos ca un top model?

My Name Is Mane

Mane, My Secret LoveIt's Mine!!!

P.S.: Numele real al amoraşului meu e Medeea, Mane fiind doar numele de scenă, pe care şi l-a ales ea singură! 😉

CITATUL ZILEI:

„Când ai un copil, e ca şi cum ai spune: m-am născut, am gustat din viaţă şi am constatat că este atât de bună încât merită să fie înumlţită!”

Milan Kundera

Propriu şi personal

Când…

The Path to YourselfCunoaşteţi acele momente unice, adevărate amalgame de stări, învălmăşeli de trăiri ce dau buluc peste tine şi în tine? Când simţi că nu poţi sta locului, că ai pleca departe ca să devii altul şi totuşi ai rămâne ca să nu te schimbi? Când eşti şi mic şi mare şi vrei să poţi face totul dintr-o suflare şi nu ştii cu ce şi de unde să-ncepi? Când simţi că-ţi iau tălpile foc şi degetele-ţi joaca frenetic, când picioarele fac mii de paşi pe harta sufletului tău şi mâinile-ţi pipăie sinele? Când poţi să cuprinzi lumea întreagă într-o îmbrăţişare, căci flăcăruia din pieptul tău nu are stare şi dansează frenetic, împrăştiind scântei prin vene?  Cănd simţi că-i cuibărită în tine teama că nu mai ai timp şi te grăbeşti să guşti din toate ale Pământului, să le miroşi aroma, să le-atingi conturul, să le auzi freamătul, să le simţi viaţa mustind în ele? Când eşti adânc şi uşor şi poţi s-aluneci pe curcubeu, să respiri verde şi să explodezi galben? Când eşti surd şi mut, dar urli tăcere şi şopteşti strigăte? Când vrei să fugi şi să stai în acelaşi timp, să râzi şi să plângi, să pleci şi să rămâi, să faci şi să desfaci, să înoţi şi să zbori, să te-mpietreşti şi să te-nmoi, să te rupi  şi să te lipeşti, să te spulberi şi să te uneşti, să te deşiri şi să te-nşiri, să fii şi să nu fi!!!???   Trăiţi-le!!!

CITATUL ZILEI:

„Cele mai frumoase trăiri sunt cele pentru care nu avem cuvinte ca să le descriem.”

Michelle Hammersley