Poftiţi la desene animate!

Cine a copilarit in anii ’90, cu siguranta isi aduce aminte de singurele desene animate care se difuzau pe vremea aceea la TVR. Se stia, la 19:30, toti eram in fata televizoarelor si sorbeam din priviri imaginile din cutia vorbitoare. Doamne, ce vremuri frumoase! Si cat de adanc mi s-au intiparit ele in minte!

Sandy BellImi amintesc si acum cu placere de Sandy Bell, fetita cu codite blonde, insotita de amicul sau patruped Tambour si vesnic indragostita de pictorul Mark. Si cum o mai uram pe Kitty, roscata bogatasa, pentru ca incerca  prin tot felul de tertipuri sa i-l fure. Asa am avut eu de mica un simt al justitiei accentuat! Prea accentuat pentru vremurile in care traim, as zice eu!

Candy CandyApoi imi amintesc si de Candy Candy, cu binecunoscutele ei fundite prinse in parul balai si ondulat, si cum nu voia ea sa fie adoptata, doar pentru a ramane in orfelinat alaturi de prietena ei cea mai buna, Patty. Melodia din generic imi suna si acum in urechi! Chiar daca era in japoneza si nu intelegeam o boaba! Si imi placea de Candy ca era ghidusa, zglobie, mereu cu zambetul pe buze si plina de tot felul de idei care mai de care mai nastrusnice. Si logic ca nu-i puteam suporta pe fratii ei vitregi, rautaciosi si invidiosi, care mereu ii puneau bete in roate. Si logic ca imi doream din toata inima ca ea sa se casatoreasca cu Terry! 🙂  Ca sa nu mai spun ca visam sa devin infirmiera ca si Candy. Inca mai visez  si acum… 😛

PerrineImi amintesc si de Perrine, care calatorea cu mama ei fotograf intr-o caruta trasa de un magarus. Doamne, ce am mai bocit la moartea mamei sale! Alt subiect de discutie nu era in fata blocului intre noi fetele, decat suferinta bietei Perrine! Si cat o admiram eu pentru ca, ramasa orfana, stia sa-si poarte singura de grija! Si ma durea inima vazand-o cat lupta sa castige dragostea bunicului ei, care nu stia ca ea ii era nepoata!

LydiaSau cum as putea sa o uit pe Lydia, alta blonda cu parul carliontat, care cauta cu disperare Floarea cu 7 culori, avand ca tovarasi de drum o pisicuta alba Cathy si un caine maroniu Cador!? Si mai avea o oglinda sau bijuterie(nu-mi mai aduc bine aminte ce era!) care o ajuta sa se transforme pe loc in orice personaj cerut de situatie, numai indreptand chestia aia catre o floare si zicand :”Fleur, fleur…”. Doamne, cat ma obsedau cuvintele astea pe vremea aceea… Cam tot de atunci a inceput sa-mi placa si franceza… Aaa, ca sa nu mai spun ca-mi cumparase mama si o batistuta cu Lydia si animalutele ei! O am si acum bineinteles! 😀 Stiu ca mai era in desenele astea si un baiat care daruia in fiecare episod o floare celor pe care Lydia ii ajuta….sau mai bine zis, semintele de floare. Si astfel, invatam mereu cate ceva, caci aflam si semnificatia diverselor flori. Nu-mi mai aduc aminte cum il chema si daca era vreo poveste de dragoste intre el si Lydia… Dar am adorat desenele astea!

StrumfiiCand ne-am cumparat televizor color, nu va pot descrie ce placere imensa a fost pentru noi copiii, sa vedem albastrimea strumfiilor! Cum eram singura familie de pe scara care avea in casa o astfel de minune, toti prietenii mei si ai fratelui meu veneau in fiecare seara la noi acasa si ne uitam cu totii la desene animate! Si sa fi vazut vreo 10 puradei cum stateau turceste sau intinsi pe covor(fiecare cum putea!) in fata televizorului, nemiscati, cu gura cascata si ochii cat cepele, devorand imaginile miscatoare si viu colorate, ca hipnotizati! Putea sa ia casa foc, ca oricum noi nu ne-am fi miscat de acolo! Si apoi, trebuia sa vedem ce potiuni a mai facut Papa-Stumf, nu? 😀 AAh, stumfii cei hazlii si satucul lor din padure, cu ciuperci pe post de casa…Si sa nu-l uitam pe Gargamel, care-i vana neincetat…Dar noroc ca era cam neindemanatic si nu reusea niciodata sa-i manance! 😀

Captain PlanetSau cine nu-si mai aminteste de Captain Planet si cei 5 adolescenti care ajutau la Salvarea Pamantului? Si cum incercam noi sa-i imitam, punandu-ne inele pe deget si strigand tare si convingator, cu mana in aer: „Earth! Fire! Wind! Water! Heart!”. Eu eram Water! 😛 Chiar ne luasem in serios rolul de ecologisti, caci nu de putine ori am facut curatenie in fata blocului, adunand toate gunoaiele…Pacat ca in ziua urmatoare erau la loc! Se pare ca adultii nu au fost impresionati de avantul unor pusti carora, influentati de niste desene animate, chiar le pasa ca Mama Natura se sufoca in mizerie! 😦

Si mai sunt multe alte desene animate pe langa acestea, de care-mi amintesc cu placere si care-mi amintesc de anii copilariei mele. Caci  Copilul din mine, care nu m-a parasit niciodata, plange si suspina nostalgic dupa vremurile acelea frumoase!

Poate ca in ziua de azi parintii nu realizeaza cat este de important ceea ce vizioneaza copilul lor si cat de mult poate fi influentat de ceea ce vede pe ecran. Traim in secolul vitezei, totul se face pe fuga, alergam dintr-o parte intr-alta, muncim mai mult si nu mai avem timp pentru nimic. Timpul ne scapa printre degete… Totusi, faceti-va timp pentru copiii vostri… Nu-i aruncati indiferenti in fata televizorului. Nu permiteti ca el sa va educe odraslele. Mai ales acum, cand la televizor se promoveaza doar principii de viata execrabile. Ce se vede la tv a  inceput sa miroasa…rau de tot… Si desenele animate nu au scapat, au fost si ele contaminate: violenta peste masura, crime si sange peste tot, cuvinte triviale, obscenitati…

Toate serialele acestea de desene animate cu care am crescut noi, cei care au copilarit in perioada de dupa Revolutie, ne-au invatat cate ceva despre ceea ce conteaza cu adevarat in viata! Sa lupti pentru convingerile tale, sa muncesti pentru a-ti indeplini visurile, sa0i ajuti pe cei mai putin norocosi ca tine, sa crezi in dragoste si prietenie, in dreptate si puterea Binelui, sa te bucuri cu toata fiinta ta de fiecare clipa din viata! Poate ca suna naiv si neverosimil, dar eu una, ma incapatanez sa traiesc cu convingerea ca acestea inca mai reprezinta niste valori demne de cultivat in lumea asta intoarsa pe dos!