Cocorai si viorele

Astazi este Baba mea…Deci voi avea un an cu soare, dar maturat din cand in cand de un vant rece! E bine si asa!

Pe vantul asta, eu cu mama si Al Meu Ca Bradul ne-am gasit sa mergem in padure la cules de cocorai si viorele. Asta este o traditie de primavara in familia noastra. Anul asta ne-am cam grabit…Si asta pentru ca Al Meu Ca Bradul urma sa plece in delegatie si deci cand ar fi venit, ar fi fost cam tarziu… Dar, cu toate astea,  am venit acasa cu un buchet mare de flori (mai mult imbobocite)…Mami a fost cea mai norocoasa…O auzeam decat strigand: „Inca o viorea!”…”Inca doi cocorai!”. Noi parca am fi avut un val de ceata pe ochi, nu vedeam nicio floare! Eu cel putin, sunt marea invinsa de anul acesta! Mare ghinion am avut! Dar macar am facut cateva fotografii! 🙂 

CITATUL ZILEI:

„La fiecare stranut al primaverii apare o noua floare.”

Victor Hugo