Fotografia săptămânii

Fotografia săptămânii

Cred ca de pe acum deja stiti cu totii ca ador fotografia (sunt obsedata, ar fi mai corect zis! :D). Asa ca azi inaugurez o noua categorie a casutei mele virtuale: „Fotografia saptamanii”. Nu e un nume prea original (deloc chiar!), dar exprima exact ceea ce vreau sa fac: in fiecare saptamana, voi posta o fotografie care imi place mie in mod deosebit (subiectiv, monser! :P), prezentandu-va si sursa ei, normal!

Fotografia de astazi apartine lui Adrian Popescu, la care eu privesc ca la un zeu (asta ca sa va dati seama cat de mult ii admir eu munca si rezultatele!). Cu fotografia de mai sus a obtinut locul 7 la un concurs din 2008 al W.P.J.A. (Wedding Photojurnalist Association). Personal cred ca ar fi meritat un loc mult mai bun, dar eu sunt fooooarte subiectiva! Si nu mai incape indoiala ca daca as fi avut resursele financiare necesare, pe el mi l-as fi dorit ca fotograf la nunta mea!

Despre fotografia de azi ce sa zic? Cuvintele sunt de prisos…vorbeste de la sine…

Reclame
De-a leapşa

10 ciudăţenii mărgelate

O leapsa primita de la Bia, in care trebuie sa vorbesc despre 10 ciudatenii ale mele. La inceput mi-a fost mai greu sa le gasesc, dar o data pornita, abia am reusit sa ma opresc la 10 :D. Enjoy!

– imi fac liste pentru orice: de la lucrurile neinsemnate(precum cumparaturile) pana la cele mai importante planuri de viitor, pe toate le pun cu liniute in liste

– nu stiu sa inot, sa merg pe bicicleta si nici sa sofez

– am oroare de insecte. Urlu ca apucata de streche daca vad una in apropierea mea

– cand eram mica, voiam sa ma fac spion sau asasin platit(ceea ce o ingrijora teribil pe mama :D)

– cand aveam 3 ani, i-am sugerat mamei sa-l arunce pe fratele meu pe fereastra pentru ca prea plangea intruna! 😀 De atunci, nu m-a mai lasat singura cu el. Acum lucrurile au evoluat….inspre bine zic eu! 😀

– spalatul pe dinti e de fiecare data un chin, pentru ca mi se face greata de la pasta de dinti(nu conteaza marca). Bleah!

– imi place senzatia pe care mi-o da frecatul talpilor pe covor

– nu suport sa mi se invadeze spatiul personal. Singurele imbratisari pe care le accept sunt cele de la mama, bunica, fratele meu si of course, de la Al Meu Ca Bradul

– nu plec niciodata de acasa fara sa iau aparatul de fotografiat cu mine. Sunt mai ceva ca turistii japonezi: click! click! click!

– nu retin niciodata numele persoanelor cu care fac cunostinta, desi in general am o memorie de elefant

Na, c-am mai facut o lista! 😀

Mulţi ani trăiască!, Propriu şi personal

Floarea din viaţa mea

Floarea din viata mea si-a infipt adanc radacinile in fiinta-mi ratacita, inflorindu-mi sufletul;

Foarea din viata mea mi-a colorat cerul in albastru azuriu, inseninandu-mi sufletul;

Floarea din viata mea m-a imbratisat cu petalele-i vii, ocrotindu-mi sufletul;

Floarea din viata mea si-a picurat iubirea pura-n inima-mi uscata, infrumusetandu-mi sufletul;

Floarea din viata mea e sufletu-mi insusi,

Si inimile noastre sunt una.

LA MULTI ANI din suflet florii din viata mea!

Din gura altora, Povestioara de vineri

Ce contează pentru tine?

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri.

Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.

Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin, iar acestia au fost de acord ca era.

Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba, iar acestia au raspuns in cor: „Pliiin!”

Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.

„Acum”, a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, „as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.”

„Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte.”

„Daca veti incepe cu nisipul”, a continuat el, „nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele.”

„La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.”

„Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cesti de cafea.

Profesorul a zambit: „Ma bucur ca intrebi asta! Ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten…”

Preluata de pe damaideparte.ro

Propriu şi personal

101 mici plăceri ale Mărgeluţei-Partea I

1. mirosul lui ratacit pe pielea meaLife Is Beautiful

2. TE IUBESC-ul de pe buzele si din ochii lui

3. inghetata de vanilie si capsune

4. cerceii de toate formele, marimile si culorile

5. pomii infloriti

6. mirosul cartilor vechi

7. macii si floarea-soarelui

8. costumele traditionale romanesti

9. mancarea gatita de mama

10. painea pe vatra a bunicii

11. gutuile si ciresele

12. caderea fulgilor de nea

13. caldura Craciunului in familie

14.  fotografia

15. o zi senina de primavara

16. calatoriile

17. rochiile

18. ustensilele de bucatarie de tot felul

19. fluturii si delfinii

20. moda anilor ’40-’50

21. joaca vesela cu catelul meu Michi si motanii

22. melodiile preferate

23. dansul pana la epuizare

24. fiecare sosire acasa a fratelui meu

25. fericirea si rasul mamei

Cronicile unei mirese mărgelate

Invitatie la… nunta!

Voiam sa ajung in week-endul asta la targul de nunti de la Craiova, dar am nimerit in schimb, la cel de la Ramnicu Valcea. De fapt, e impropriu spus „targ”, caci nu cred ca se poate numi astfel o adunatura de 10 standuri…dintre care doar unul cu rochii. Ce dezamagire!…Si eu care-mi pusesem in minte sa probez vreo cateva, in speranta ca voi mai taia si lucrul asta de pe lista mea cu pregatiri de nunta! Dar socoteala de acasa, nu se potriveste cu cea de la…targ! Am aflat de el din greseala, ca publicitate nu au stiut sa-si faca deloc, iar inauntru lume foarte putina, dar muzica la maxim, de simteai ca-ti bubuie urechile! Nici nu te puteai auzi om cu om, asa de tari erau sunetele prin care-si facea reclama un nenea DJ!

Am strans un teanc de pliante, am facut vreo trei-patru poze, am sacait cu intrebarile mele(mai ales despre preturi) vreo doua doamne de la niste firme cu decoratiuni…siii…siiiiiii…am dat avansul pentru invitatiile de nunta! Yupiiii! Strigat de fericire! Am gasit-o exact pe cea dupa care am scotocit tot internetul cateva luni! Si mai ieftina cu 2 lei decat pe site-urile unde o vazusem! Buzunarul a fost din nou in delir! 😛

Nici acum nu-mi vine sa cred ce repede m-am hotarat! Sa nu va imaginati cine stie ce scumpitura sau rara avis o fi invitatia asta! Nu, nici gand! Pur si simplu, de cand am vazut-o prima data, mi s-a pus pata pe ea! Si va dati seama cum mi-au stralucit ochii in momentul in care am dat de ea in catalogul celor de la targ! 😀 Tocmai de asta prezentele feminine care ma insoteau nici nu mi-au mai dat voie sa ma mai arunc un ochi pe alte cataloage! Am platit avansul si am plecat de acolo fericita si cu zambetul pe buze…pentru scurt timp insa! Caci pe cat de repede m-am hotarat, pe atat de repede mi s-au strecurat si dubiile in suflet! „Oare e destul de frumoasa?”, „Oare trebuia sa mai astept?”, „Oare am facut alegerea cea mai buna?” de parca toata viata mea ar fi depins de modelul invitatiei…Si acasa i-am innebunit pe toti intrebandu-i de mii de ori daca le place si li se pare frumoasa!? De ce naiba am nevoie de confirmarea altora? De aici concluzia finala: Creierul Meu de Mireasa In Devenire a suferit unele mici transformari… simte o nevoie bolnava de a se raporta la parerile celor din jur…si se tot gandeste, si se tot razgandeste…acum ii place un anumit lucru, acum nu-i mai place si nu-l mai vrea…acum vrea ceva, acum vrea altceva… cred ca este suprasolicitat sarmanul meu Creier, a facut un scurtcircuit pe undeva…caci inainte sa fie Creier de Mireasa In Devenire, nu facea atatea fite…acum isi da aere, se crede prea valoros si prea face mofturi…Trebuie pus la punct neaparat!

Mai ales ca acum am de dus o alta batalie:  alegerea textului pentru invitatii… Mi-a dat doamna de la firma respectiva o suta si ceva de modele(!!!!) si ma strofoc sa aleg unul… Doar unul singur!!! Dificila treaba! Mai ales cand Domnul Cenusiu(a se citi Creierul de Mireasa In Devenire) nu prea vrea sa coopereze…Hmmmmmm…..

P.S.: Invitatia aleasa nu este cea din fotografie!

Din gura altora, Povestioara de vineri

De ce ţipăm?

You and I and 2 Pairs of SlippersO povestioara draguta primita de la o colega de „suferinta” intr-ale nuntii. Merci Rox!  😉

Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.

-Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

-Totusi,  nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Niciunul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept.

Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc  au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere!

Mahatma Ghandi