Furie albă

Iarna albaIarna asta chiar nu glumeste! I s-a pus pata pe noi! De ce o fi oare asa furioasa? Parca-i turbata…Arunca cu limbi de ger in stanga si-n dreapta, tese perdele dese de fulgi, sufla cu spirale de viscol, ne-ngroapa-n mormant alb…Parca-i scapata din lesa! Sau poate e prea fericita si vrea doar sa recupereze toti anii in care nu si-a facut de cap!?

Dar tu nu stii oare, Iarna cu Inima de Gheata ca printre victimele tale prinse-n urgia-ti alba, se numara si Al Meu Ca Bradul? Ce-ti pasa tie ca o viitoare sotie se framanta ca al ei viitor sot nu mai ajunge acasa? Ce stii tu cum e sa-ti fie inima jaratec de iubire, cand in pieptul tau e doar un pumn de gheata rece ca moartea?

Da-mi-l inapoi, catea turbata ce esti!