Mărgeluţa im kino

Legion

LegionDesi mai aveam cateva filme despre care voiam sa va povestesc, plus cartea pe care tocmai am terminat-o ieri, le las pe toate pe alta data, ca trebuie neaparat sa va spun despre filmul pe care l-am vazut aseara: „Legion”. M-a captivat total! Poate pentru ca tot ceea ce tine de ingeri exercita asupra mea o fascinatie absoluta! Dar ingerii din „Legion” nu seamana deloc cu cei din rugaciunea „Inger, ingerasul meu”, ci aduc mai degraba cu spartanii din „300”, au niste aripi negre atat de bine realizate grafic, iar arma lui Gabriel cu siguranta nu o veti gasi intr-o icoana de-ale noastre ! Va imaginati un astfel de inger dand de stire Fecioarei Maria ca va naste pe Mesia?

Ideea filmului cu Apocalipsa, in care soarta omenirii depinde in intregime de-o mana de oameni si de nasterea unui copil care obligatoriu trebuie sa aiba loc(pentru a da oamenilor inca o sansa) nu e noua. In schimb mi s-a parut originala  ideea ca oamenii pier chiar de mana creatorului lor: Dumnezeu si-a pierdut increderea in copiii sai si satul fiind de toate mizeriile umanitatii, decide sa-i nimiceasca. Si cum a promis ca asta nu se va mai intampla printr-un potop, isi trimite in schimb armatele de ingeri sa indeplineasca aceasta misiune! Arhanghelul Mihail se razvrateste, iubind prea mult oamenii si decide sa-i ajute, facand tot posibilul ca bebelusul care va salva omenirea sa ajunga pe lume. Asa ca isi taie superbele aripi si imparte gloante in stanga si-n dreapta, in final luptandu-se chiar cu Arhanghelul Gabriel, care dupa parerea mea, are un ghimpe impotriva oamenilor.

Faza asta cu ingerul Gabriel urand oamenii, gelos fiind probabil pe iubirea ce le-o poarta Dumnezeu, am mai vazut-o si-n „Constantine” si-n „The Prophecy”. In ambele filme Arhanghelul Gabriel primeste pedeapsa de a deveni exact ceea ce uraste cel mai mult: om! Acum, nu sunt mare fanatica religioasa, nici macar nu merg la biserica in fiecare duminica, dar stiu ca in Biblie nu scrie asa ceva, mai ales ca numele lui Gabriel apare doar de 4 ori in toata Biblia. Stiu insa ca ar exista o legenda conform careia Gabriel a cazut pentru o vreme in dizgratie pentru ca nu a ascultat intocmai ordinele primite, si probabil de aici ideea filmelor mai sus mentionate.

Revenind la film, mi-a placut jocul actorilor, efectele speciale si mai ales stilul in care sunt filmate scenele -mi-au parut cadre de fotografii de jurnalism. Si bineinteles ca astept continuarea…

Reclame
Propriu şi personal

Post Dragobete

Atente! Postul de fata este lung si extrem de siropos si poate crea cresterea glicemiei! A se citi cu precautie! Daca apar manifestari neplacute, adresati-va autoarei!

DragobeteSubsemnata Margeluta si perechea ei iubesc romaneste si prin urmare, isi canta iubirea pe 24 februarie, de Dragobete, asta neimpiedicandu-i totusi sa-si demonstreze si-n restul anului afectiunea enorma ce si-o poarta reciproc. Si asta deoarece ei se iubesc tot anul, nu doar intr-o anumita zi si asa, la comanda!

Totusi Margeluta regreta nespus ca privarea de internet din ultimele 2 saptamani a obligat-o sa nu mai publice cateva cuvinte special pregatite pentru ziua cu pricina, aceea a bolnavilor incurabili de dragoste. Asa ca Margeluta simte o nevoie acuta de a-si deschide inimioara si a-si asterne in spatiul virtual aburii roz de indragostita iremediabil.

Sa purcedem deci!

Margeluta si Al Ei Ca Bradul sau Gonghi, cum il alinta ea cu duiosie, traiesc o frumoasa poveste de dragoste ce dureaza cu mici discontinuitati, de vreo 7 ani. Caci nu punem la socoteala si perioada frumoasa a copilariei, cand el ii strica leaganele pentru a-si face din ele poarta de fotbal, iar ea il injura de mama focului pe limba ei de copil; si nici cand el impreuna cu alti baieti din sat venea cu colindul in curtea bunicilor Margelutei, iar ea il urmarea sfioasa de dupa fusta bunicii, gandind in sinea ei: „Doamne, baietii astia rag ca magarii, habar n-au sa cante!”. Si totusi ii parea ca bunica-i neindreptatea pe colindatori cand, din prea multa zgarcenie, le dadea doar 4 monede usoare de 5 bani: „Trebuia sa le dea mai mult, chiar de canta oribil!”. Nici nu banuia atunci Margeluta, copil fiind, cat de incurcate sunt caile Domnului si unde aveau s-o poarte!

Chiar si acum, Margeluta pastreaza vie amintirea unei seri calduroase de august, cand ea a prins curaj si i-a furat o sarutare, precum si amintirea unei seri emotionante de octombrie, cand el i-a spus la telefon primul Te iubesc, iar ei i s-au inmuiat genunchii si-a luat-o cu lesin si n-a dormit toata noaptea, cu gandul la el.

Si-n toti acesti 7 ani, amandoi au trecut prin multe incercari, si multe piedici li s-au pus, si multe obstacole au intalnit  in calea lor, si-au plans si-au suferit. Desi departe fizic, inimile lor au fost mereu aproape una de alta, cautandu-se frenetic si batand la unison, asa cum fac inimile-pereche. Acum, Margeluta uitandu-se in urma, realizeaza si recunoaste in fata tuturor si-n gura mare: Am fost o proasta ca am fugit atata timp de tine! O proasta si o lasa! Poate ca ma ingrozea iubirea ta prea puternica, poate nu am crezut in puritatea, forta si statornicia sentimentelor tale, poate mi-a fost teama sa nu sufar, sau poate am crezut ca nu-ti pot raspunde cu aceeasi intensitate,sau poate am crezut ca nu te merit si nu sunt demna de iubirea ta, sau poate toate astea la un loc!

Dar tu, asa rabdator cum esti, m-ai ajutat sa daram piatra cu piatra zidul gros pe care-l construisem in jurul meu, tu mi-ai aratat bunatate si caldura sufleteasca, tu mi-ai fost aproape la nevoie, cand toti ceilalti au dat bir cu fugitii, tu m-ai asteptat si mi-ai iertat cuvintele grele si nemeritate pe care ti le-am aruncat, tu m-ai iubit neconditionat exact asa cum sunt, cu toate defectele mele: pretentioasa, capricioasa, complicata, dificila si schimbatoare(ar fi trebuit sa ma numesc Canuta Om Sucit, nu Margeluta!). Tu m-ai invatat sa iubesc, mi-ai aratat o lume in care nu voiam sa cred, caci abia acum realizez ca te-am iubit de la inceput, dar nu am vrut sa accept asta! A fost mai usor sa dau cu piciorul si sa fug!

Pentru toate astea si pentru ca esti cu adevarat Om, iti sunt recunoascatoare, te respect si-ti multumesc! Pentru toate astea si multe altele pe care nu stiu cum sa le imbrac in cuvinte, te iubesc si vreau sa-mi petrec viata alaturi de tine!

Stiu ca orice cioara isi lauda puiul, dar cum sa nu pretuiesti un om care-ti spune: „Te iubesc si vreau sa te stiu fericita, chiar daca nu alaturi de mine!”

Mărgeluţa im kino

Law abiding citizen

Law abiding citizenDaca tot am fost privata de internet pret de doua saptamani, a trebuit sa fac totusi ceva, asa ca am citit din Poe si m-am uitat la filme. Acum vreau sa va vorbesc despre unul din filmele vazute si anume „Law abiding citizen”, tradus la noi „Motivat sa ucida”.

Un film despre durerea de a asista neputincios la uciderea propriei familii, despre justitie si (ne)aplicarea legii, despre geniu si nebunia geniului, despre dorinta apriga de razbunare si organizarea acesteia in cel mai mic detaliu, un film care te pune pe ganduri si te indeamna sa te intrebi pana unde ai merge pentru a-ti face dreptate.

Mi-a placut filmul, cu inceputul in forta, cu o actiune buna, tensionanta, care te tine incordat. Toate astea au fost presarate din plin cu sange, violenta si multe explozii-americanismele specifice, fara de care insa filmul nu cred ca ar fi avut acelasi impact. Finalul insa mi s-a parut putin cam tras de par, nu prea l-am agreat, desi nu stiu ce alta soarta ar fi fost mai potrivita personajului principal. Mi-a placut mult si prestatia actorilor-Jamie Foxx (in rolul procurorului Nick Rice) si Gerard Butler( in rolul inventatorului de geniu Clyde Shelton) au creat niste personaje foarte convingatoare. Am simpatizat cu Clyde pana la un punct-acela in care incepe sa omoare persoane care nu aveau totusi legatura cu cazul sau. Nu cred ca uciderea in masa rezolva ceva.

Filmul mi-a placut si-l recomand. Am ramas totusi cu intrebarea: dorinta de a-ti face dreptate coincide intotdeauna cu aceea de razbunare?

Cronicile unei mirese mărgelate, Propriu şi personal

I’m baaack!!!

Dap…Am revenit dupa o absenta de 2 saptamani, timp in care m-am perpelit ca puiul pe gratar pentru ca nu am avut internet…Si sa ma fi vazut cum topaiam de bucurie azi, cand am remarcat in sfarsit patru liniute verzi pe modem! Imi iesea bucuria prin toti porii! In plus, acum consider ca sunt mai bogata cu mintea pentru ca am realizat un lucru maaaare: sunt dependenta de internet! Da, recunosc si-mi accept boala(am auzit ca-i boala grea! Ar trebui sa ma tem?)…Si eu care ma laudam si trambitam in stanga si-n dreapta ca sunt o persoana fara vicii…!!!Nu fumez, nu beau cafea, iar alcool decat ocazional si-atunci in cantitati infime- sunt ca soarecele care se imbata dintr-un bob de strugure! Dar acum am si eu un viciu: mi-a patruns virusul asta al internetului  in sange si greu mai scap de el! Dar stiti cum se zice: primul pas spre vindecare e sa recunosti ca ai o problema! 🙂

Acum, mai in gluma, mai in serios, dau raportul! In astea 2 saptamani, am sarbatorit doua zile de nastere- a fratelui meu si Alui Meu Ca Bradul-si ne pregatim pentru a treia(a subsemnatei). Si ce posturi frumoase pregatisem! Asta e, raman la pastrare pana la anul!; Toata starea mea de euforie si norisorii roz pe care pluteam in ianuarie au disparut ca prin minune la aparitia unor probleme spinoase, pe care sper sa le rezolvam cat mai repede, ca sa-mi regasesc linistea sufleteasca!; Am facut iar o vizita endocrinologului si de data asta, analizele mele sunt perfecte- mare motiv de bucurie pentru mine, credeti-ma!; Iar am petrecut Dragobetele singura, el fiind plecat cu munca, dar cadoul il asteapta linistit acasa; Pregatirile de nunta au avansat un pic, intrucat am platit sampania si lichiorul pentru doamne si urmeaza week-endul acesta, sa-si ocupe locul special pregatit in beciul casei parintilor mei; Am ales biserica pentru cununia religioasa, iar preot va fi chiar profesorul meu de religie din generala; Am hotarat in sfarsit, dupa lungi deliberari, unde facem cununia civila si mi-am luat o piatra de pe inima;  Pe langa toate astea, se intrevede o vizita la stomatolog, caci ma sacaie rau o masea! Deja mi s-a facut parul maciuca in cap numai cand ma gandesc la asta!

Si cam astea sunt noutatile…It’s so gooood to be back! Nu-mi mai incap in piele de bucurie! 😀

Încreţi-mi-ar creierul!

Prima dată în fotografie

Fotografia e pasiunea mea, asa ca articolele gasite azi pe internet m-au uns pe suflet.Va impartasesc si voua ce am aflat, ca nu sunt zgarcita! 🙂

Prima fotografie din lume a fost realizată de către Joseph Nicéphore Niépce în 1826. Fotograful a realizat instantaneul din camera sa de lucru şi reprezintă un peisaj, botezat de Joseph „View from the Window at Gras”.

Primul nud in fotografie, reprezentand doua femei dezbracate si imbratisate este denumit „Two Nudes Standing” si a fost realizat de catre Louis-Jacques-Mandé Daguerre în anul 1839.

Prima fotografie facuta sub apă, realizata in 1856,  este atribuită fotografului William Thompson. Din păcate aceasta s-a pierdut. Imaginea ataşată este realizată în 1890 de Louis Boutan.

În 1858, caricaturistul Gaspar Felix Tournachon s-a urcat într-un balon care survola satul francez Petit-Becetre, pe care l-a şi fotografiat. Din păcate nici această fotografie nu a rezistat timplui. Imaginea atasata este a doua fotografie realizată din aer de către James Wallace Black, deasupra Bostonului în 1860.

Prima fotografie color a fost realizată de către James Clerk Maxwell in 1861 şi reprezintă o panglică.

Pe 24 octombrie 1946, după Al Doilea Război Mondial, satelitul Sputnik a deschis Era Spaţială şi a realizat prima fotografie din spaţiu.

Misiunea Apollo 8 din 1968 a însemnat mai multe premiere: primul zbor al unei rachete Saturn V, primul echipaj uman în spaţiu şi prima fotografie a Pământului.

Prima fotografie a unei planete din afara Sistemului Solar a fost realizată de către ESO Paranal Observatory în 2005.

Iar pe 29 mai anul acesta, va fi scoasa la licitatie prima camera foto produsa la scara larga, denumita Giroux Daguerreotype. Aceasta a fost conceputa in anul 1839 de catre Louis-Jacques-Mande Daguerre(de unde si numele camerei), iar pretul de plecare este de 200 000 Euro. Se estimeaza insa ca va ajunge undeva pe la suma de 700 000 Euro. Se incumeta careva? 🙂

Prima fotografie facuta vreodata - 1826
Prima fotografie facuta vreodata - 1826
Primul nud in fotografie -1839
Primul nud in fotografie -1839

Prima fotografie facuta din aer -1858 s-a pierdut.Aceasta e a doua -Boston 1860
Prima fotografie facuta sub apa -1856
Prima fotografie facuta sub apa -1856 s-a pierdut. Aceasta e a doua-1858
Prima fotografie color -1861
Prima fotografie color -1861
Prima fotografie a Pamantului -1968
Prima fotografie a Pamantului -1968
Prima fotografie facuta din spatiu -1946
Prima fotografie facuta din spatiu -1946
Prima fotografie a unei planete din afara Sistemului Solar -2005
Prima fotografie a unei planete din afara Sistemului Solar -2005
Giroux Daguerreotype
Giroux Daguerreotype -prima camera foto produsa la scara larga -1839

Cronicile unei mirese mărgelate

Băutura, bat-o vina!

Bautura asta ne-a dat mari dureri de cap! Nu, nu pentru ca am fi scurs sticlele pana la ultima picatura, ci altu-i motivul: unul cu vreo 120 de invitati insetati! Da, ati ghicit, este vorba de nunta!

De ceva timp, ne tot roade intrebarea asta: „Ce fel de bautura si in ce cantitate sa luam pentru marele eveniment?”. Am stat noi doi, a se citi Al Meu Ca Bradul si subsemnata, si ne-am gandit, si ne-am razgandit, si-am calculat, si-am socotit…si tot nu ne-am hotarat! Si de cate ori se aduce subiectul asta in discutie, al meu viitor sot, intr-o maniera foarte eleganta, da ochii peste cap si scoate flacari pe nas, satul de aceeasi vesnica discutie, care nu duce la niciun rezultat, poate decat la si mai multa incetosare a mintii noastre de mire si mireasa in devenire.

Greu, tare greu domne sa ne decidem! O mare piedica e faptul ca nu stim cate persoane vor fi in total la nunta. Invitatii avem de imprastiat in stanga si-n dreapta cam o suta, dar cati le vor onora oare? Si-n plus, Buzunarul este stapanul nostru si cuvantul lui e litera de lege pentru noi! De, in an crizat ne-am gasit si noi sa facem mare balamuc?

Intr-un final fericit, zic eu, acum cateva zile am ajuns la o mare performanta: ne-am hotarat ce fel de sampanie sa luam, si cel mai important, cata! A mai dat si norocul peste noi, pentru ca o luam la un pret foarte bun, mai ieftin ca-n magazin! De domne, combinatiile! Nu-i romanul expert in asa ceva? Sa mai precizez ca Buzunarul e in delir? N-are rost, se subintelege!

Alt noroc pe capul nostru: partea cu vinul e rezolvata chiar dinaintea fixarii datei nuntii, intrucat s-au asigurat de asta parintii mei! E rodul muncii lor si au grija de el ca de ochii din cap, sa le dea mesenilor calitate si sanatate la pachet! Si la pahar! N-ai sa vezi zahar si chimicale in vinul lor! Asta ca sa vedeti cat de mandri sunt de licoarea bahica ce doarme linistita in butoi! Apoi, daca si-n zona mea m-as plange de lipsa vinului, s-ar intoarce lumea cu susul in jos! Doar se stie ca vinul de Dragasani era preferatul lui Caragiale!

Si norocul numarul 3(ca sa vedeti ca suntem plini de noroace!): pe langa vin, vom mai avea si visinata, tot home made, logic! Daca ati stii ce visinata face tata!…Sa tot bei, pana cazi lat sub masa! Mi-aduc aminte ca, mica fiind, am mancat o mare parte din visinele ramase dupa terminarea visinatei si daca nu ma gasea mama la timp, probabil intram in coma alcoolica! Inutil sa mai spun ca si acum imi plac si sunt prima care se infinge in ele! 😀

A mai ramas sa stabilim cele legate de bauturile rafinate! Probabil ne vom opri la coniac pentru barbati si lichior pentru femei. Am zis probabil, pentru ca iar o sa urmeze vesnicele discutii lungi si repetate zilnic. Si iar o sa ne stoarcem creierii de mire si mireasa in devenire, si-o sa ne gandim, si-o sa ne razgandim, si-o sa calculam si-o sa socotim…

Despre racoritoare, intr-o intalnire viitoare!

Propriu şi personal

Furie albă

Iarna albaIarna asta chiar nu glumeste! I s-a pus pata pe noi! De ce o fi oare asa furioasa? Parca-i turbata…Arunca cu limbi de ger in stanga si-n dreapta, tese perdele dese de fulgi, sufla cu spirale de viscol, ne-ngroapa-n mormant alb…Parca-i scapata din lesa! Sau poate e prea fericita si vrea doar sa recupereze toti anii in care nu si-a facut de cap!?

Dar tu nu stii oare, Iarna cu Inima de Gheata ca printre victimele tale prinse-n urgia-ti alba, se numara si Al Meu Ca Bradul? Ce-ti pasa tie ca o viitoare sotie se framanta ca al ei viitor sot nu mai ajunge acasa? Ce stii tu cum e sa-ti fie inima jaratec de iubire, cand in pieptul tau e doar un pumn de gheata rece ca moartea?

Da-mi-l inapoi, catea turbata ce esti!