Iarna

Astazi este atat de frig incat iti ingheata si sufletul in tine! Si eu care ma plangeam ca iernile nu mai sunt ca pe vremuri, ca acum ploua in loc sa ninga! Greseala mea! Parca Iarna a vrut sa ne demonstreze tuturor ca inca stie sa-si faca bine treaba si ne-a pus pe toti sa dardaim in formatie! -35 grade la Intorsura Buzaului! Brrrrrrrr…..

Totusi gerul asta naprasnic mi-a amintit de iernile copilariei mele! Parca o si vad pe bunica intrand cu un brat de lemne uscate pentru foc, mica si incotosmanata cu doua randuri de haine, cu basmaua ei neagra cu ciucuri si obrajii rumeniti de frig. Cand deschidea usa, navalea in camera un val de aer rece care ne facea pe mine si fratele meu sa ne ascundem sub plapuma de tot. Nici capul nu ni se vedea! Noi stam ca boierii in varful patului si ne zgaiam nerabdatori la cana cu lapte pus la incalzit pe plita! Caci in fiecare seara bunica ne dadea sa bem lapte cald! Si ce gust avea, o adevarata placere pentru papilele gustative! Nu ca cel care se gaseste acum pe rafturile supermarketurilor!

Mi-l aduc aminte si pe bunicul, cu statura lui impunatoare si caciula de blana pe care eu si fratele meu i-o furam si o ascundeam ca sa se joace cu noi de-a „gasitul caciulii”. Joc banal si simplu, dar care pe noi ne incanta la maxim. In timp ce noi ne jucam cu bunicul, bunica insira margele pe ata. Ce minunatii ieseau din mainile sale!! Parca o si vad stand la masa ei de lucru, pe care avea pungulite cu tot felul de margelute, unele mai mici, altele mai mari, unele de-a dreptul minuscule, de toate culorile! Ma fascinau margelutele alea! Dumnezeu stie cate am ratacit in incercarea mea zadarnica de a o imita pe bunica!Arta asta nu s-a lipit de mine!

Mi-aduc aminte cat de mult imi placea sa aud lemnele trosnind in soba, ca si acum de altfel, si sa privesc amuzata cum juca intr-un colt al tavanului umbra flacarilor din soba! Si-mi mai placea la nebunie vocea bunicii cand ne spunea povesti! Nu o sa uit niciodata povestile ei „de-aiurea”! 🙂  Curiosi, noi nu adormeam niciodata pana nu aflam sfarsitul povestii(desi le ascultasem de zeci de ori)! Nu acelasi lucru il pot spune insa si despre bunica! Ea, fire iute, care nu statea locului niciodata si care-si gasea mereu ceva de facut(chiar si-n zilele geroase), era istovita, asa ca atipea pentru cateva clipe si uita ce poveste ne spunea. Drept urmare, continua cu alta poveste, si uite asa  ajungea Lupul sa o manance pe Ileana Cosanzeana, Alba ca Zapada sa se-ntepe intr-un fus si sa doarma 100 de ani, Scufita Rosie sa fure merele lui Praslea cel Voinic, Cenusareasa sa zboare pe 11 lebede, iar Hansel si Gretel sa mearga la bal! Simtind ca ceva nu-i deloc in regula, eu am intrebat-o:

-Mamaie, dar ce naibii de povesti ne spui?

-Astea sunt povesti „de-aiurea”, Sufletul lu’ Mamaie!

Si uite asa o rugam eu si fratele meu in fiecare seara pe bunica sa ne spuna povesti „de-aiurea”! Erau mai interesante, nu stiam niciodata cum se terminau si toata lumea era multumita!

Ah, ce ierni de basm au fost iernile copilariei mele! In timp ce afara gerul crapa pietrele, noi patru eram fericiti inauntru, la caldura sobei.

CITATUL ZILEI:

“In mijlocul iernilor inghetate am invatat ca exista in mine o vara fara putinta de invins.”

Albert Camus