Încep să cred că anul 2012 reprezintă într-adevăr sfârşitul lumii… pentru miorlăitoarele mele. După ce Tomiţă a dispărut pur şi simplu de acasă, iar Bobiţă şi Vania au murit la o zi diferenţă, m-a anunţat mama ieri că încă una şi-a făcut de petrecanie (parcă am fi în “10 negri mititei” de Agatha Christie). Tocmai Nora, cea mai mică dintre toţi (avea doar 6 luni), cea mai pufoasă, mai dulce, mai agitată şi mai zurlie mâţă, preferata fratelui meu, s-a gândit să-şi încerce puterile cu maşinile de pe stradă şi… a pierdut. Evident! Iar acum, Fabi, căţelul mamei, a rămas fără partenera lui de joacă si somn.
Cred că a dat strechea în ele, să se ducă aşa, pe capete, una după alta! Zău de nu! Ori posibil că prima să se fi transformat în strigoi şi să le fi cărat pe toate după ea, cum auzeam noi când eram mici în poveştile bătrânilor de la ţară! Măcar acum Michi stă liniştit că nu mai are cine să-i golească bolul cu mâncare!
Eu doar o pisicuta am avut, la fel de…. increzatoare. S-a culcat sub rotile unei masini care evident dimineata a strivit-o! Am ramas socata dimineata cand am plecat la facultate si-am vazut-o. De atunci am zis ca nici pisicute nici catelusi nu-mi mai trebuie!
Eu voiam un martisor in forma de pisica, dar nu mi-a mai trebuit!
Of sărăcuţele. Îmi pare rău…
Multumesc Anca! Se pare ca anul asta a fost unul nefast pentru ele… din pacate…
[...] și… La mulți ani, dragă Mărgeluţa! Să ai parte numai de bine! Sper să primești azi un buchet mare de ghiocei [...]
La multi ani cu ocazia zilei de 1 martie!
La multi ani, de ziua ta!
Multumesc mult mult de tot pentru urari, Roscatico! Ti-am citit si postarea in care ai amintit de mine, uite asa m-am umflat toata in pene!